[ VI ]
CHIPUL
Vin! eu vin.
Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare,
Din noaptea neființei înfiorat apare…
Acolo el de veacuri, de îngeri salutat
Trecea un basmu palid cu stele coronat.
Dar auzi o rugă, o dulce rug: -a ta!
La al tău glas de jale lumina tremura;
Chiar Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit
Ascultă blânda rugă, ce trece liniștit
Prin nopțile-nstelate o muzică de vis
Ce-nundă fața-i veche cu-n dureros suris.
Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră
De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră
Eternele-i armonii… Ș-acele cânturi pline
De-amor, de inspirare, le îndreptai la mine
Și am urmat cântării… ființa mea apare
Ș-aruncă umbra-i tristă pe fruntea ta cea mare.
Gândirile-ți mărețe în gândul meu cuprind,
La sufletu-ți de flacări eu sufletu-mi aprind…
Căci te iubesc… ce vrei tu? și lacrima ta clară
Preface-eterna-mi noapte în dulce zi de vară.
Și glasu-ți ce pătrunde în doliu pân la cer
Îmi dă un trai… în dulcea-i durere, efemer…
O-ndelungește numai amorul tău cel sfânt,
Pe-a tale nopți eu număr zilele-mi pe pământ…
A tale gânduri, visuri, dorinți-s lumea mea,
Sunt umbră a cântării-ți, o slabă umbr-abia,
O, mă iubește numai, te rog, cu ființa-ntreagă,
Precum o stea murindă la univers se roagă.
CĂLUGĂRUL
Când tu zâmbești eu tremur, când tu vorbești eu tac,
Ești glas gândirei mele… gândirile-mi displac
De nu sunt ale tale… și blăstem a mea minte
Că nu e ca și tine, senină și cuminte…
Oh, vino! Vin’ ș-acuma… surâde-mi, ah, surâde,
Vorbește-ncet… la vorba-ți eu ochii-mi voi închide,
Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe…
De-aud… nu pot să caut zâmbirea blândei fețe,
De văd a ta cerească, armonic-arătare,
Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are…
O, înger! stea din ceriuri… nemaigândită! scumpă!
O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă
Ar vrea… Dar cine ești tu? o, mișcă a ta buză,
Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești muză?
CHIPUL
Nu cerceta zadarnic, nefericite… Taină
E frumusețea vieții-mi și-a sufletului haină.
În taină e amoru-ți… și-n vecinic întuneric
Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric
Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi
Pe undele oceaniei, ce furtunoase, repezi,
Ne-or duce-n depărtare… N-auzi un jalnic țipet?
Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet.
(Ei intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. Călugărul șade țiind de mână Chipul, ce stă în picioare.)
REGELE SOMN
Nu știi cine e dânsa? Un capăt e de ață,
Din sufletul naturii care ni dă viață;
În orice ființă este, deși nu știi, ascete.
Nu poți să ștergi viața cu-al gândului burete…
Reneagă a ta viață, disprețuiește-o-n piept…
Din raze se încheagă și-ți vine înderept.
Renunți la fericire? dar ea-i un vecinic vis.
De fuge ziua vine când ochii ți-ai închis.
Oricât te scuturi, oame, nu-ți poți ieși din piele,
Căci te fac jucăria zburdălniciei mele.
Acopere tu ziua cu-a gândului tău ceață
Eu vecinic treaz, din visu-ți voi face o viață.
(Cortina cade. S-aude de departe cântând:)
Ondină
Cu ochii de dulce lumină,
Cu părul tău lung, un tezaur
De aur.
[Partea a VI-a]