Îngere palid – Mihai Eminescu
Îngere palid, îți e mister Cum că a lumei valuri și șoapte Este durere și neagră noapte Pe lângă cer? Nu știi tu, înger, oare să zbori, Să lași pământul,...
Într-o lume de neguri… – Mihai Eminescu
Într-o lume de neguri Trăiește luminoasa umbră. Mai întâi scăldată În ceți eterne și sure, Însă, încet-încet, Razele mari a gândirii Negurile albe pătrund Și formează un arc albastru, Clar...
Între nouri și-ntre mare – Mihai Eminescu
Între nouri și-ntre mare Zboară paseri călătoare Cum nu pot și eu să zbor Să mă iau pe urma lor! Și departe de la maluri Trec corăbii peste valuri,...
Între pasări – Mihai Eminescu
Cum nu suntem două pasări, Sub o streașină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! Nu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuțitul botișor Și alăturea...
Întunericul și poetul – Mihai Eminescu
ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ieșită din...
Învierea – Mihai Eminescu
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii evanghelii. C-un muc în mâni moșneagul...
Iubind în taină… – Mihai Eminescu
Iubind în taină am păstrat tăcere, Gândind că astfel o să-ţi placă ţie, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. Dar nu mai pot. A dorului tărie...
Iubită dulce, o, mă lasă… – Mihai Eminescu
Iubită dulce, o, mă lasă Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc, Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb se lasă Cu...
Izvor și râu – Mihai Eminescu
Născute-abia izvoare stau de sfadă Deprind copile oceanica lor limbă Și trec spărgându-și albia lor strâmbă Prin lunci mulțime și prin stânci grămadă. Din munte-aleargă și la șes se plimbă...
Iubitei – Mihai Eminescu
O, îndulcește-ți ochii tăi, iubită, O, însenină fața ta de nea. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adânc la întristarea ta? Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită Oh, în zadar mi-ncreți...
La moartea principelui Ştirbey – Mihai Eminescu
Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă, Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării...
Junii corupţi – Mihai Eminescu
La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite, Blestemul îl invoc; Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară, Ca să vă scriu pe frunte, ca...
Kamadeva – Mihai Eminescu
Cu durerile iubirii Voind sufletu-mi să-l vindec, L-am chemat în somn pe Kama - Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mândru, Călărind pe-un papagal, Având zâmbetul făţarnic Pe-a lui buze...
La arme – Mihai Eminescu
Auzi departe strigă slabii Și asupriții către noi, E glasul blândei Basarabii Ajunsă-n ziua de apoi. Și sora noastră cea mezină Gemând sub cnutul de calmuc Legată-n lanțuri a ei...
La Heliade – Mihai Eminescu
De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpânde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrân; Eu n-aş alege lira vibrândă de iubire, Ci ceea care falnic...
La mijloc de codru… – Mihai Eminescu
La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniş, La voiosul luminiş, Luminiş de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănându-se din unde, În adâncu-i se pătrunde Şi...
La moartea lui Eliade – Mihai Eminescu
Tăceţi! Cearta amuţească - E-o oră grea şi mare Aripele ei negre în ceruri se întind, Astfel lumea-amuţeşte la-ntunecări solare, Astfel marea-amuţeşte, vulcane când s-aprind, Când prin a vieţii visuri...
La moartea lui Neamțu – Mihai Eminescu
Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă, Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier, Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă Că...
La curtea cuconului Vasile Creangă – Mihai Eminescu
Pe când ţara de jos a Moldovei e semănată numai de coline care, arate primăvara, par, cu brazdele lor răsturnate în soare, nişte muşunoaie mari şi negre, în ţara de...
La mormântul lui Aron Pumnul – Mihai Eminescu
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! Metalica,...
La o artistă – Mihai Eminescu
Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Cînd se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cîntare întrupată De-al aplauzelor flor, Apărînd divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie...
La Quadrat – Mihai Eminescu
Înger în patru colțuri, o stea cu barbă lungă, Cine-a știut vrodată că tot ce eu iubeam E-un dramaturg puternic, dar fără bani în pungă, Un paralelogram? E-un om a...
La steaua – Mihai Eminescu
La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei...
Lacul – Mihai Eminescu
Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Şi eu trec de-a lung de maluri, Parc-ascult şi parc-aştept Ea din trestii să răsară...
Lasă-ţi lumea… – Mihai Eminescu
Lasă-ţi lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ţi-ai da viaţa toată, Nime-n lume nu ne ştie. Vin' cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea...
Lebăda – Mihai Eminescu
Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu uşor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în raza cea caldă Le scaldă, Din ele bătând,...
Lectură – Mihai Eminescu
Stăteam seara la fereastră, Iar stelele prin ceaţă Cu tainică dulceaţă Pe ceruri izvora. Citeam pe-o carte veche, Cu mii de negre gânduri Şi literele-n rânduri Prinsese a juca. Jos...
Legenda cântăreţului – Mihai Eminescu
De mult, de mult a fost un Împărat în ţara depărtată a Indiei şi avea o fată frumoasă cum nu se mai povesteşte, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă...
Lida – Mihai Eminescu
Marea-i tristă-n vântul serei. Pe ruini ce se deșir Lida vede-icoana mării Și pe față-i plâng gândiri. Blonda Lid-amor gândește. Marea vede chipu-i pal Și-n adâncu-i zugrăvește Prin ruini un...
Locul aripelor – Mihai Eminescu
Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur, Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut, Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur, Iară ochii-ți, gardianii,...
Luceafărul – Mihai Eminescu
A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată. Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între...
Lumea îmi părea o cifră… – Mihai Eminescu
Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morți, Măști, ce râd după comandă, cari ies de după porți Și dispar păpuși măiestre, ce că sunt nici că nu...
Lumineze stelele – Mihai Eminescu
Lumineze stelele, Plângă râurile, Nori-n cer călătorească, Neamurile-mbătrânească Şi pădurile să crească – Numai eu voi rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat-a mea: Căci a fost şi...
Luna iese dintre codri – Mihai Eminescu
Luna iese dintre codri. Noaptea toată stă s-o vadă. Zugrăvește umbre negre Pe lințolii de zăpadă. Și mereu ea le lungește Și suind în cer le mută, Parcă fața-i cuvioasă...
Mănuşa – Mihai Eminescu
Lâng-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă, Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. Împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă...
M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire – Mihai Eminescu
M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, Cu sărutări aprinse și cu îmbrățoșări! Știai c-o măiestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urmă în mine să-l trezești. Demonic-dureroasă...
Ma-ntrebai draga-ntr-o zi – Mihai Eminescu
Ma-ntrebai, draga,-ntr-o zi Cine-n lume s-o gasi Pe noi a ne desparti. Iata dealul s-au gasit Pe noi de ne-au despartit, Dealul cel cu raurile, Cerul lumei plin de stele,...
Mai am un singur dor – Mihai Eminescu
Mai am un singur dor: În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin....
Mândro, mândro – Mihai Eminescu
Mândro, mândro, vrei nu vrei Un inel şi doi cercei, Dă-mi să-ţi sărut ochii tăi; De vrei roche de mireasă Cingătoare de mătase, Părul să-ţi încurc mă lasă; De beteală...
Maria Tudor – Mihai Eminescu
De ce cu ochii-ncremeniți sub bolte De marmur tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mânia-i s-o dezvolte. Secerătorul tău l-ai pus...
Melancolie – Mihai Eminescu
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie Şi în mormânt albastru...
Memento mori – Mihai Eminescu
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec înstelatul rege maur Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie,...
Menire – Mihai Eminescu
De-mi vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu mă laud, Dănțuiți precum vă vine, Nici vă șuier, nici v-aplaud Dară nime nu m-a face Ca să joc...
Mi-am zidit monument… (după Horațiu) – Mihai Eminescu
Mi-am zidit monument decât acel de fier Mult mai trainic și nalt ca piramizi cerești; Ploaia nu-l va mânca, nici acvilonul slab, Nici al anilor șir, vremile cari fug. Nu...
Mii de stele…dulce sară – Mihai Eminescu
Mii de stele...dulce sară Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domniţa cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domniţa mea cu o pruncă...
Minte și inimă – I – Mihai Eminescu
[ I ] Ce privești în jos smerită, Că te mânii te prefaci, Când îți zic că el îți place Și că tu demult îi placi. Voi jucați în comedie...
Minte și inimă – II – III – Mihai Eminescu
[ II ] Îi zic: mă lese-n pace, Nu voi să mă cuprindă; Iar el râzând răspunde: O, uită-te-n oglindă Și spune-mi dacă omul Găsind în a lui viață Odor...
Minte și inimă – IV – Mihai Eminescu
Ce copil vioi e Mimi, ce drăguțu-i... Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai d-asta îmi e frică. De n-ar fi ca al tău tată, care Dumnezeu să-l ierte Mi-a...
Miradoniz – Mihai Eminescu
Miradoniz avea palat de stânci. Drept streşină era un codru vechi Şi colonadele erau de munţi în şir, Ce negri de bazalt se înşirau, Pe când deasupra, streşina antică, Codrul...
Miron și frumoasa fără corp – I – Mihai Eminescu
[ I ] Ce lumină-i și ce vorbe Jos sub grinzile colibii? Marta mânuie cociorbe, Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte-ndrugă, Iese-n noaptea cu scântei...