Scrisoarea IV – Mihai Eminescu
Stă castelul singuratec, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalţă în tăcere dintre rariştea de brazi, Dând atâta întunerec rotitorului talaz. Prin...
Scrisoarea V – Mihai Eminescu
Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea, Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii, Ca dovadă de...
Scrisori din Cordun – Mihai Eminescu
Sună pietricică-n vale, Cine-a pus țara la cale Și acum la bătrânețe S-a întins pe criticale? Ți-am citit cu indulgență Și cu-amor eu criticaua, O hazlie-impertinență, Bat-o poarca, mânce-o caua....
Se bate miezul nopţii… – Mihai Eminescu
Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă, Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;...
Serenadă (după Victor Hugo) – Mihai Eminescu
Când tu dormi lină, pură Sub ochiul meu umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O, dormi, o, dormi iubită, O, dormi, o, dormi mereu....
Şi dacă… – Mihai Eminescu
Şi dacă ramuri bat în geam Şi se cutremur plopii, E ca în minte să te am Şi-ncet să te apropii. Şi dacă stele bat în lac Adâncu-i luminându-l, E...
Și era ploaie cu senin… – Mihai Eminescu
Și era ploaie cu senin Senin cu ploaie, Salcâmii ramurile-nclin Și le îndoaie. Acuma toți ei înfloresc De primăvară Ș-un dulce miros răspândesc În dalba sară. Un mândru soare scânteind...
Şi dacă de cu ziuă… – Mihai Eminescu
Şi dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz Desigur că la noapte un tei o să visez, Iar dacă de cu ziuă eu întâlnesc un tei În somnu-mi toată...
Și oare tot n-ați înțeles… – Mihai Eminescu
Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu suflet mistuit De chin și de părere...
Singurătate – Mihai Eminescu
Cu perdelele lăsate, Şed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Ţârâiesc încet ca greieri...
Somnoroase păsărele… – Mihai Eminescu
Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm şi florile-n grădină - Dormi în pace!...
Sonet II – Mihai Eminescu
Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai...
Sonet II – Mihai Eminescu
Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm, Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari şi mână rece. O, vino...
Sonet satiric – Mihai Eminescu
Pișcată-ți este mâna ta de streche, De miști în veci condeiul pe hârtie Durează-un șir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce are-n gând un om,...
Speranţa – Mihai Eminescu
Cum mângâie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii! Tristeţe, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sânu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul,...
Stai deasupră-mi (după N.Lenau) – Mihai Eminescu
Stai deasupră-mi, ochi de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipește ceața lumii reci, Să te simt plutind...
Stam în fereasta susă – Mihai Eminescu
Stam în fereasta susă Și izvoreau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopții stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Și literele-i moarte În lună joacă...
Sonet III – Mihai Eminescu
Când însuşi glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii - Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopţii blând însenina-vei Cu ochii mari...
Stau în cerdacul tău… – Mihai Eminescu
Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină. Deasupra-mi crengi de arbori se întind, Crengi mari în flori de umbră mă cuprind Și vântul mișcă arborii-n grădină. Dar prin fereastra ta eu...
Steaua vieții – Mihai Eminescu
Când norii, palate fantastice negre, Cu geamuri prin cari se vede zafir, Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre, Când stele se mir, Atunci printr-o geană de nouri, deschisă, Din ochiu-i albastru se...
Stelele-n cer – Mihai Eminescu
Stelele-n cer Deasupra marilor Ard departarilor Pana ce pier. Dupa un semn Clatind catargele Tremura largele Vase de lemn; Niste cetati Plutind pe marile Si miscatoarele Pustietati. Stol de cocori...
Strigături – Mihai Eminescu
I Eu pe pieptul tău culc capul Și mă uit la tine-n față, Ca copilul ce se uită L-ale maicii sale brațe. * Ca miresele să îmble ori să calce...
Strigoii[III] – Mihai Eminescu
[ III ] "... cum de multe ori când mori oamenii, mulți de într-acei morți zic se scoală de se fac strigoi..." Îndereptarea legii, 1652 În salele pustie lumine roși...
Strigoii[II] – Mihai Eminescu
[ II ] În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru zbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri...
Strigoii[I] – Mihai Eminescu
[ I ] ... că trece aceasta ca fumul de pre pământ. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat, cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere. Sub bolta...
Sunt ani la mijloc – Mihai Eminescu
Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm, Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari şi mână rece. O, vino...
Surori – Mihai Eminescu
O gingaş copil de rege când în haina-ţi înfoiată Treci în faetonu-ţi mândru… se mlădie nalta-ţi poză Cum din frunzele-nfoiate râde un boboc de roză Ce frumoasă treci prin lume...
Taceti! Cearta amuteasca … – Mihai Eminescu
Tăceți! Cearta amuțească E-o oră grea și mare, Aripele ei negre în ceruri se întind, Astfel lumea-amuțește la-ntunecări solare, Astfel marea-amuțește, vulcane când s-aprind; Când prin a vieții visuri...
Te duci… – Mihai Eminescu
Te duci şi ani de suferinţă N-or să te vază ochi-mi trişti, Înamoraţi de-a ta fiinţă, De cum zâmbeşti, de cum te mişti. Şi nu e blând ca o poveste...
Terține – Mihai Eminescu
Tinzându-ți mâna o priveai cuminte, Mișcai zâmbind a tale roșii buze, Șoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte. Urechea mea pândea să le auză Abia-nțelese, pline de-nțeles Cum ascultau...
Trecut-au anii… – Mihai Eminescu
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,...
Trecutele vremuri – Mihai Eminescu
Prin negre crengi de brad Se strecură luna […] Din codri-mi răsună Un dulce glas de corn În minte-mi trist repet Icoane deşarte Ah! Şi tot mai departe Se pierde-ncet-încet...
Sus în curtea cea domnească – Mihai Eminescu
Sus în curtea cea domnească, La domnia din Bârlad, Șade tânăr domnul Vlad Sub căciula-i țărănească Pe-a lui umeri plete cad. Astfel șade trist și rece La ospățul luminat...
Ta twam asi – Mihai Eminescu
Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede...
Tu mă privești cu marii ochi… – Mihai Eminescu
Tu mă privești cu marii ochi, cuminte; Te văd mișcând încet a tale buze, Șoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte. Urechea mea pândește să le-auză Abia-nțelese, pline de-nțeles ...
Tu cei o curtenire… – Mihai Eminescu
Tu cei o curtenire În glumă și dorești Să-ți spun a mea iubire În versuri franțuzești. Dar eu sunt melancolic Și nu știu să răspund. Nu pot să-mbrac în...
Umbra lui Istrate Dabija – Voievod – Mihai Eminescu
Cum trece-n lume toată slava Ca şi un vis, ca spuma undei! Sus, în cetate la Suceava, Eu zic: Sic transit gloria mundi! Pe ziduri negre bate lună. Din vechi...
Umbra mea – Mihai Eminescu
Adeseori când stau înaintea fumegătoarei lumini galbene a lampei mele, când mă uit în ochiul ei cel roş, când deschid câte-o carte bătrână plină de nerozii bătrâne, de credinţele unei...
Un farmec trist şi ne’nţeles – Mihai Eminescu
Un farmec trist şi ne'nţeles Puterea mea o leagă, Şi cu nimic nu m-am ales Din viaţa mea întreagă. E un luceafăr răsărit Din negura uitării, Dând orizon nemărginit Singurătăţii...
Un luceafăr – Mihai Eminescu
Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept Şi cu braţele-amândouă...
Un om de stat – Mihai Eminescu
Un om de stat, ce multe îți promite, Să nu-i arăți că tu nu-i dai credință, Ci-i mulțămește cu-nchinări smerite. Ca să nu-și dea prea mult silință, Te fă că...
Un roman – Mihai Eminescu
În van oglinzi frumoase şi florile-împlu sala C-un aer plin de miros, molatec, de argint În sufletu-unui tânăr e noapte şi răceală Lumini până în gându-i cel negru nu se-ntind....
Unda spumă – Mihai Eminescu
Unda spumă, vântul trece Cu suflarea-i rece Peste marea ce suspină Tristă, dar senină. Cum nu-s vântul ce aleargă Pe oglinda largă, Luciul apei de-l încruntă Cu undă măruntă? Căci...
Odin și poetul – II – Mihai Eminescu
[ II ] Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii Și ospătați cu ei în colbul negru Uitat ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n sud și...
Unto the star (La steaua) – Mihai Eminescu
Unto the star that now appears, So far indeed the transit; Its light would take a thousand years To reach our vision’s orbit. And haply, on its azure way Through...
Urât și sărăcie – Mihai Eminescu
Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi... Iubit-am poate cântul, voit-am a robi Cu...
Ureche – Mihai Eminescu
Pișcată-ți este mâna ta de streche De miști în veci condeiul pe hârtie Compune-un șir sau fabrică o mie Că ești un cap de prost e veste veche. Dac-ai avea...
Ursitorile – Mihai Eminescu
Codru-i alb și frunza-i neagră. A lui mii de rămurele De zăpadă îi sunt grele, Vântul trece doar prin ele, Vântul rece și vro țarcă Scuturând le mai descarcă... Albă-i...
Ușoare sunt viețele multora… – Mihai Eminescu
Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost...
Veneţia – Mihai Eminescu
S-a stins viaţa falnicei Veneţii, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind pereţii. Okeanos se plânge pe canaluri... El numa-n...