Ea vine de la moară; Şi jos în ulicioară Punându-şi sacul, iacă Nu-l poate ridica. – “Ţi-l duc eu!î – “Cum?î – “Pe plată! Iar ea, cuminte fată, Se şi-nvoieşte-ndată. De ce-ar şi zice ba? Eu plec cu sacu-n spate.
Regina Ostrogotilor – George Coşbuc
Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. In castelul de pe stinca, la fereastra solitara, Sta pe ginduri o femeie si priveste-n noapte-afara. Al ei suflet e furtuna, noapte e gindirea ei
Roata morii – George Coşbuc
Stateam pe gânduri, eu si gloata. La roata morii ne uitam Si de-n zadar ne framântam, Ca de-adevar noi tot nu dam: De ce sa-nvârte roata? —”Pai, nu-ntelegi tu româneste? —Vezi scocul?”—”Vad.”—”Si ce-i pe scoc?” —”E apa.” —”Bun! Sta apa-n
Romanță – George Coşbuc
Negura nopții doarme pe mal, Ca răzbunarea unor blestemuri, Reci sunt de crivăț negrele vremuri, Te voi cuprinde ca să nu tremuri, Dragă, și-al feții rumăn oval Culcă-l la pieptu-mi, stând visătoare. Ochii tăi negri îmi vor fi soare, Și
Rugămintea din urmă – George Coşbuc
Eşti schilav tot! Un cerşetor Te-ntorci acum acasă, Şi ce fecior frumos erai! Dar oricum eşti, ce-ţi pasă! Tu vei vedea iar satul tău Şi casa voastră-n vale, Şi biata mamă-ţi va ieşi Plângând în cale. Şi eu rămân să
Scumpă ţară românească – George Coşbuc
Scumpă ţară românească, Cuib în care ne-am născut, Câmp pe care s-a văzut Vitejia strămoşească, Scumpă ţară românească, Te salut! Şi-a mea frunte ţi se-nchină Ca naintea unui sfânt, Căci, deşi copil eu sunt, Inima de dor mi-e plină. Să
Scut şi armă – George Coşbuc
Domnul sfânt să ne iubească, Şi-al său Duh ocrotitor Plin de pace să plutească Peste Ţara Românească Şi-al românilor popor! Noi prin vremi ce ne-ncercară Altă armă n-am avut Numai dragostea de ţară Ce strămoşii ne-o lăsară, Şi pe Sfântul
Sosirea randunicii – George Coşbuc
Rindunica a sosit, Primavara vine, Iata mugurii-nverzesc, Gradinitele-nfloresc Tot e viu si-ntinerit Caci e cald- si bine. Ger, zapada, tot s-a dus, Primavara vine! Rasarit-a ti mindre fiori, Si prin zari se vad cocori, Verde-i jos, senin e sus Caci
Spinul – George Coşbuc
Stătea frumoasa pe-un răzor; Voinicul lângă ea devale, Să-i scoată spinul din picior Şi ea plângea: – “Un spin în cale! De ce tot râzi? Ah, cum mă dor Aceste râsete-ale tale! Ea are flori de crâng la sân, Şi-n
Sus inima – George Coşbuc
Avem o mândră ţară – Prin timpi de jale-amară Strămoşii se luptară S-o scape de stăpâni. Azi singur noi, românii Suntem în ea stăpânii, Sus inima, români! O lege-avem străbună – Prin veacuri de furtună Ea n-a putut s-apună Strivită