Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu. Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu. Tăcere apăsătoare stăpânea pământul şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund. N-avea să-mi spună nimic
Pluguri – Lucian Blaga
Prietene crescut la oraş fără milă, ca florile în fereastră, prietene care încă niciodată n-ai vazut câmp şi soare jucând subt peri înfloriţi, vreau să te iau de mână, vino să-ţi arăt brazdele veacului. Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri
Primavara – Lucian Blaga
A cunoaste. A iubi. Inca-odata, iar si iara, a cunoaste-nseamna iarna, a iubi e primavara. A iubi – aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi – aceasta vine tare de departe-n tine. A cunoaste. A iubi. Care-i drumul, ce
Psalm – Lucian Blaga
O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă, Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu tine şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, şi fără să-mi fi
Risipei se dedă florarul – Lucian Blaga
Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă. De pe stamine de alun, din plopii albi, se cerne jarul. Orice-nceput se vrea fecund, risipei se dedă Florarul. Polenul cade peste noi, în preajmă
Somn – Lucian Blaga
Noapte întreagă. Dăntuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile, gornicul nu mai vorbeşte. Buhe şure s-aşază ca urne pe brazi. În întunericul fără de martori se liniştesc păsări, sânge, ţară şi aventuri în cari veşnic recazi.
Stalactita – Lucian Blaga
Tăcerea mi-este duhul – şi-ncremenit cum stau şi paşnic ca un ascet de piatră, îmi pare că sunt o stalactită într-o grotă uriaşă, în care cerul este bolta. Lin, lin, lin – picuri de lumină şi stropi de pace –
Stelelor – Lucian Blaga
C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi în mine mă-nchin luminii voastre, stelelor şi flăcări de-adorare îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă. Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută cu buze reci de gheaţă trupul.
Strigat în pustie – Lucian Blaga
Cu chiotele-ţi de lumina şi cu-adâncul ochilor de mare, cu urmele în lut ce ţi le lasă nenumăratele fecioare cutremurate-n clipa asta de-un dor pe minunatul tau pământ, te chem: vino, Lume, vin’. Adie-mi în urechile ganguritul de izvoare, la
Strofe de-a lungul anilor – Lucian Blaga
Când prin oraş calci lin pe străzi sămânţa ulmilor, şi-n mers în adevăruri limpezi crezi – mai e nevoie de vreun vers? Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dor şi glasul picurat ţi-ascult – mai e nevoie de-un