Author: e-lectura

M-am însingurat pentru că am simțit că tu nu mă mai iubești, – lacrima mamei mele de gheață era, – stăteam și rânjeam și o rugam să plângă, dar iarnă se făcuse în munți. M-am dat de mâncare lupilor, dar

Să văd cum plouă peste epoleți și ruginesc pistoalele la șold mi-a spus copacul cel măreț când atârna de el soldatul mort legat cu ștreangul jugularei mele bătut de vânturi și spălat că el n-a fost adevărat soldat ci numai

Ce faci acolo, m-a-ntrebat Daimonul meu pe mine ce faci tu acolo? Capcane, nu vezi, eu fac capcane! Lațuri pregătesc și lanțuri pregătesc, nenumărate chei fără de lacăt! Ce faci acolo?, m-a-ntrebat Daimonul meu pe mine. Precum ți-am zis, eu

Daimonul meu vine de departe în gazda făpturii mele, eu știu când vine căci mă izbește cu ploi de stele, îmi umflă gleznele, țiitoarele mersului, îmi pâlpâie inima ca pe-o flacără, îmi usucă limba ca pe un deșert sălbatic pe

Ochii mei nu mai plângeau cu lacrimi ci cu ochi, – orbitele mele nășteau întruna ochi, – ca să mă liniștesc, de-aș putea să mă liniștesc. Ah, am strigat, voi, mâinile mele, nu mai plângeți cu mâini! Ah, am strigat,

Marea era liniștită și oarbă, ca un copil care are albeață la ochi, – și ține întinsă mâna lui dreaptă, ca și cum ar putea să atingă cu ea ceva vinovat. Luna tăiase cu o dungă argintie marea cea mare

Ce simte peștele spintecat, ce simte căprioara împușcată, ce simte boul la tăiere tăiat, ce simte piatra sfărâmată, ce simte musca tercită, ce simte șarpele în două, ce simte iarba veștejită, ce simte floarea ruptă, ce simte puiul fiert, ce

Mai stau o înserare, ca să văd, umbră din umbră cum se lasă, cum al luminii văzătoare, dur prăpăd devine de din ce în ce mai moale, cum se lungeşte umbra după pomi, cum omul după om se prelungeşte, cum

Am gândit un mod atâta de dulce de a se întâlni două cuvinte încât în jos înfloreau florile şi sus înverzia iarba. Am gândit un mod atâta de dulce de a se izbi două cuvinte de parcă iarba verde ar

Mi-am îngropat cuvintele de dragoste în pământ și beregata mi-am spânzurat-o de gât. Precis că sunt un sfânt și numai atât. Cele două picioare nici nu le mai simt și nici tâlpile cu care merg mereu. E absolut sigur că