Iţi aminteşti de anul de răscruce? De-atâttea ori a despărţire un ceas de cumpănă ne încerca. Nu fiindcă-am fi voit, ci fiindcă-aşa ni se cerea. De fiecare dat’ un lucru rar, o rară întâmplare ne oprea. Pe ţărmul de nisip
Anii vieţii – Lucian Blaga
În spaţiu tainic, fără mărturie, mă alesei cândva făptură vie. M-au făurit râzând, cântând, părinţii. Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii, mi-au dat ce-ngăduise soartea: au pus în mine soarele şi noaptea, şi mi-au adus un drum în faţa porţii
Anno domini – Lucian Blaga
Intrat-a noaptea-n burg, fara de vama. Si-i dat sa ninga iar sub ore sure. Tanjesc pe stresinile catedralei medievale duhuri de padure. Bataia ceasului starneste liliacul din somnul lung, in care s-asezase. Cenusa ingerilor arsi in ceruri ne cade fulguind
Biografie – Lucian Blaga
Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc
Bunătate toamna – Lucian Blaga
Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boala. Pătrunse de duh, fetele-şi lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecare. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toţi oamenii încap laolaltă. Iar noi cei altădat-atât
Cântec în doi – Lucian Blaga
Şi vine toamna iar’ ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustăm cu miere-amestecat veninul. Doi suntem gata s-ajutăm brinduşile ardorii să înflorească iar’ în noi şi-n toamna-aceasta de apoi. Doi suntem, când cu umbra lor ne împresoară-n lume
Cântec pentru anul 2000 – Lucian Blaga
Vulturul ce roteşte sus va fi atunci de mult apus. Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci numai stejarii vor mai fi şi atunci. Mai aminţi-mă-vă un trecător vreunui străin, sub ceasul lor? Nu cred să mă vestească cineva căci basmul
Cântecul focului – Lucian Blaga
În fabula verde şi calda-a naturii tu crengi ai, iubito, nu braţe, şi muguri îmbii, cu mlăditele prinzi. Descânzi dintr-un basm vegetal, al răsurii ? Ia seamă să nu te aprinzi cum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădurii. În chipuri atâtea,
Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag – Lucian Blaga
Tinere care mergi prin iarba schiţului meu, mai este mult pân-apune soarele? Vreau să-mi dau sufletul deodata cu şerpii striviţi în zori de ciomegele ciobanilor. Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei? Nu m-am sfredelit şi eu în
Către cititori – Lucian Blaga
Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep? Credeţi-mă, credeţi-mă, despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei: despre soartă şi