Si totusi ce este munca? De ce a ara e munca? De ce a gandi e munca? De ce a spera sperare e munca? De ce a visa visare e munca? De ce a cladi cladire e munca? Poate ca
Respirări II – Nichita Stănescu
“Niciodată tatăl meu n-a suportat cu liniște ideea că sunt poet.(…) Om vital și predestinat muncii, el a înțeles că lăutarul trebuie plătit, iar când ești rupt de muncă și înfometat de muzica îi lipești suta cu scuipat pe frunte.(…)Tatăl
Respirări III – Nichita Stănescu
“Sfânt în om este sentimentul. El este în om și în afara lui în același timp. Sentimentul este hrana cu care el satură foamea secundelor pe care le are de trăit. Este un fel de nutreț interior pentru un cal
Respirări IV – Nichita Stănescu
“Destul de târziu și abia după ce am învățat a vorbi mi-am dat seama că exist și, cu intensă uluire, că m-am născut.(…)…ce umbră de sine stătătoare și fără de copac bătut de lună, ce iepure împușcat înainte de a
Respirări IX – Nichita Stănescu
“A fi fără sens, înseamnă a nu fi. Descoperire brutală și violentă odată cu scrisul. Scrierea cuvântului este echivalența cu îmbracarea trupului în haine. Un cuvânt scris este un cuvânt cu vița de vie, deasupra sexului lui. Cuvintele fac parte
Respirări V – Nichita Stănescu
“Etica, morala, adică starea de conștiință a păcatului, a erorii, provin din depărtarea cosmică, la om, dintre gură și hrană. Această departare cosmică la om dintre gură și hrană izoleaza omul de cosmos, îl însingurează și-l individualizează, îi creeaza bunul
Respirări VI – Nichita Stănescu
“Dragii mei, feriti-va sa aveti dreptate prea repede, prea devreme, – ca sa mai aveti la ce visa! Dragii mei, feriti-va sa muriti de tineri, – ca sa puteti totusi sa va jeluiti viata, cum se cuvine! Eu sunt real,
Respirări VII – Nichita Stănescu
“…Iată-mă la o masă de prieteni. Mă ridic de fum să deschid fereastra pentru o aerisire. În drum spre canat, cu o raza ce-mi străbate creierul, apare judecata.(…) -Care este formula apei, din care te tragi, am fost întrebat. Cu
Respirări X – Nichita Stănescu
“Uitați-vă și voi dragilor cât de sus este și cât de atârnat este un cuib.În el oul poate să stea. Mai somn și mai speranța decât oul nu avem altă vedere. A face o roata sub o casă nu e
Respirări VIII – Nichita Stănescu
“Uneori, o generalizare pripită a simțirii de unul singur nu numai că poate să fie greșită, dar, ce e mai rău și cu mult mai mult decat atâta, – poate să descarce de emoție comunicarea.(…)” (din “Mitul ca exaltare a