Crengi subţiri cu flori albe… Spre mai sus Mă ridică din erori Idealuri ce-au apus… Cu flori roze crengi subţiri… Isus! Flori pe zări, în iarbă flori… Spre mai sus Am trăit de mii de ori… E destul că tu
În fericire – George Bacovia
Sunt clipe când toate le am… Tăcute, duioase psihoze – Frumoase poveşti ca visuri de roze… Momente când toate le am. Iată, sunt clipe când toate le am… Viaţa se duce-n şir de cuvinte – Un cântec de mult… înainte…
In parc – George Bacovia
Acum, stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer şi ftizie, Pătat de roşu carne-vie – Acum, se-nşiră scene de spital. Atunci, râdea, Băteau aripi de veselie; Parfum, polen şi histerie, – Atunci, în parc, şi ea venea. Acum, cad foi
Lacustră – George Bacovia
De-atâtea nopţi aud plouând, Aud materia plângând… Sunt singur, şi mă duce un gând Spre locuinţele lacustre. Şi parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbeşte-un val – Tresar prin somn şi mi se pare Că n-am tras podul
Largo – George Bacovia
Muzica sonoriza orice atom… Dor de tine, şi de altă lume, Dor… Plana: Durere fără nume Pe om… Toţi se gândeau la viaţa lor, La dispariţia lor. Muzica sentimentaliza Obositor, – Dor de tine, şi de altă lume, Dor… Muzica
Liceu – George Bacovia
Liceu, – cimitir Al tinereţii mele – Pedanţi profesori Şi examene grele… Şi azi mă-nfiori Liceu, – cimitir Al tinereţii mele! Liceu, – cimitir Cu lungi coridoare – Azi nu mai sunt eu Şi mintea mă doare… Nimic nu mai
Matinală – George Bacovia
Aurora violetă Plouă rouă de culori – Venus, plină de fiori, Pare-o vie violetă. Bat la geamul tău încet, Bat cu-o rază sângeroasă – Vino, floare somnoroasă, Cât pe zări e violet. Plâns de ape se repetă, Încă totu-i adormit
Melancolie – George Bacovia
Ce chiot, ce vaiet în toamnă… Şi codrul sălbatec vuieşte – Răsună-n coclauri un bucium, Şi doina mai jalnic porneşte. – Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge şi nu-ţi fie teamă – Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul
Moină – George Bacovia
Şi toamna, şi iarna Coboară-amândouă; Şi plouă, şi ninge – Şi ninge, şi plouă. Şi noaptea se lasă Murdară şi goală; Şi galbeni trec bolnavi Copii de la şcoală. Şi-s umezi pereţii, Şi-un frig mă cuprinde – Cu cei din
Monosilab de toamnă – George Bacovia
Toamna sună-n geam frunze de metal, Vânt. În tăcerea grea, gând şi animal Frânt. În odaie, trist sună lemnul mut: Poc. Umbre împrejur într-un gol, tăcut, Loc. În van peste foi, singur, un condei Frec. Lampa plânge… anii tăi, anii