e-lectura

Se stinge amurgul cu roşii văpăi, Şi noaptea de vară Coboară-n tăcere pe munţi şi pe văi, Înaltă şi clară. La marginea apei să-şi caute vad O turmă s-abate. Răsare şi luna din codri de brad, În singurătate. Măicuţele-n umbra

Răspuns dlui Al. O. Teodoreanu …Ba mata eşti tip ridicol! Eu n-am scris nici un articol Întru apărarea Muzii, Despre cel care Pare Că-mi faci treizeci de aluzii… Criticul pe care-aici Îl ataci în versuri mici Nu-i, desigur, măscărici, Colibri

Dormi!… Un val de aer umed am adus cu mine-n casă. Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreşte-n umbra dulce, ca o piatră de rubin. Bate vânt cu ploaie-n geamuri

În noaptea tristă care ne desparte, Tu poate simţi în jurul tău suspine Şi fâlfâiri de aripi şi de şoapte… E dorul meu ce vine de departe Şi ostenit adoarme langă tine, Cuminte ca un fluture de noapte Ce s-a

Cad grăbite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre. Prin lumina estompată De mătasa unui nor, Visătoare trece-o fată C-un plutonier-major. Rumen de timiditate El se uită-n jos posac. Ea striveşte foi uscate Sub

Când numai luna singură din noapte Veghează din întinderea albastră, Şi când o rază albă, visătoare, S-a strecurat sfioasă prin fereastră Şi-a adormit pe pernă, lângă tine, – Atunci din cer, cu aripi nevăzute, Copilul morţii – somnul – tainic

Eroii mei sunt doi cocoşi De rasă, pintenaţi, frumoşi Ca ofiţerii la paradă. Doi cavaleri aristocraţi. Dintr-o privire ofensaţi Încep duelul fără spadă. Au martori puii speriaţi. Teren – o parte din ogradă, Dar n-au motiv de sfadă, Căci nu

Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, – Că ţi-am făcut potecă prin grădină… Adeseori tu laşi la geamuri storul, Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul, Dar tot mai viu s-aprinde-n

Locuinţa mea de vară E la ţară… Acolo era să mor De urât şi de-ntristare Beat de soare Şi pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă, Orice babă Este medic comunal. Viaţa ce aci palpită E lipsită De confort occidental. Nu

Linişte. Căldură. Soare. Sălciile plângătoare Stau în aer, dormitând. Un viţel în râu s-adapă Şi-o femeie, lângă apă, Spală rufele, cântând. Şi din vale abia vine Murmur slab, ca de albine, Somnoros şi uniform: Râul, strălucind în soare, Ceartă sălciile,