I Cântec, deasupra cetăţii, Îmbătrânire?! Eternităţii i-am zis: La muzica asta frumoasă, Sunt lipsuri În sângele meu. Îngeri, deasupra cetăţii, Emotive, Despre ceva mai nou?! Telegraf, Telefon din sfere… Sunt lipsuri În sângele meu. II Visări de mult mocnite De
Imn – George Bacovia
Crengi subţiri cu flori albe… Spre mai sus Mă ridică din erori Idealuri ce-au apus… Cu flori roze crengi subţiri… Isus! Flori pe zări, în iarbă flori… Spre mai sus Am trăit de mii de ori… E destul că tu
În fericire – George Bacovia
Sunt clipe când toate le am… Tăcute, duioase psihoze – Frumoase poveşti ca visuri de roze… Momente când toate le am. Iată, sunt clipe când toate le am… Viaţa se duce-n şir de cuvinte – Un cântec de mult… înainte…
In parc – George Bacovia
Acum, stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer şi ftizie, Pătat de roşu carne-vie – Acum, se-nşiră scene de spital. Atunci, râdea, Băteau aripi de veselie; Parfum, polen şi histerie, – Atunci, în parc, şi ea venea. Acum, cad foi
Lacustră – George Bacovia
De-atâtea nopţi aud plouând, Aud materia plângând… Sunt singur, şi mă duce un gând Spre locuinţele lacustre. Şi parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbeşte-un val – Tresar prin somn şi mi se pare Că n-am tras podul
Largo – George Bacovia
Muzica sonoriza orice atom… Dor de tine, şi de altă lume, Dor… Plana: Durere fără nume Pe om… Toţi se gândeau la viaţa lor, La dispariţia lor. Muzica sentimentaliza Obositor, – Dor de tine, şi de altă lume, Dor… Muzica
Liceu – George Bacovia
Liceu, – cimitir Al tinereţii mele – Pedanţi profesori Şi examene grele… Şi azi mă-nfiori Liceu, – cimitir Al tinereţii mele! Liceu, – cimitir Cu lungi coridoare – Azi nu mai sunt eu Şi mintea mă doare… Nimic nu mai
Matinală – George Bacovia
Aurora violetă Plouă rouă de culori – Venus, plină de fiori, Pare-o vie violetă. Bat la geamul tău încet, Bat cu-o rază sângeroasă – Vino, floare somnoroasă, Cât pe zări e violet. Plâns de ape se repetă, Încă totu-i adormit
Melancolie – George Bacovia
Ce chiot, ce vaiet în toamnă… Şi codrul sălbatec vuieşte – Răsună-n coclauri un bucium, Şi doina mai jalnic porneşte. – Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge şi nu-ţi fie teamă – Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul
Moină – George Bacovia
Şi toamna, şi iarna Coboară-amândouă; Şi plouă, şi ninge – Şi ninge, şi plouă. Şi noaptea se lasă Murdară şi goală; Şi galbeni trec bolnavi Copii de la şcoală. Şi-s umezi pereţii, Şi-un frig mă cuprinde – Cu cei din