Poezie George Bacovia

Toamna sună-n geam frunze de metal, Vânt. În tăcerea grea, gând şi animal Frânt. În odaie, trist sună lemnul mut: Poc. Umbre împrejur într-un gol, tăcut, Loc. În van peste foi, singur, un condei Frec. Lampa plânge… anii tăi, anii

Primăvară… O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrine, versuri de un nou poet, În oras, suspină un vals de fanfară. O lungă primăvară de visuri si păreri … O lungă desertare zvoneste împrejur, E clar si numai soare.

E toamnă, e foşnet, e somn… Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol… Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, Pe drumuri fac gesturi ciudate – Iar frunze, de veşnicul somn, Cad grele, udate. Eu

Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, — Si târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cântă-un mars funebru, iar eu nedumerit mă mir : De ce să cânte-un mars funebru… Si ninge ca-ntr-un cimitir. Ea plânge si-a cazut

Ce trist amor Să vrai, Să stai, Cu cei ce mor. Si ce avânt Să treci, Pe veci, Într-un mormânt. Ce fără rost Trăind, Gândind, De n-ai fi fost. Si ce cuvânt… Mister, În cer, Si pe pământ.

Când iar începe-a ninge Mă simt de-un dor cuprins. Mă văd, pe-un drum, departe, Mergând, încet, şi nins. Sub streşină, cerdacul Se-ntunecă mâhnit; Stă rezemată-o fată De stâlpu-nzăpădit.

Se-ntind bulevarde-n noapte de vară, Pe arbori, electrică lumină – La gară zvâcneşte o maşină Şi-n gol, tresar signale de gară. Pe cer de safir, comori de avari… Tăcerea în gol vibrează cu zvon, – Oraşul, cu-ncetul, pare-un salon, –

I Pe caldarâmul ud, Trap-trap de potcoave, Autobuze bubuind Şi faruri lunecând Pe ferestre luminând Odăi întunecate. Cu tictac de târziu, Cu tăceri ce plâng, Cu noaptea ploioasă De-afară… II Plouă… Nu ştiu nimic… De zile, de ani, Fără a

Noaptea-ncet, ticnit se lasă – Poezie, sau destin – Luna urcă, somnoroasă, – Vino, vin! Este linişte, răcoare, Codrul e de farmec plin – Pe sub teii încă-n floare, – Poezie, sau destin. În suavele parfume Poezie, sau destin –

Cu gândul meu La tine, Am întâlnit Aspecte similare. Părea că eşti Chiar tu… Doar sufletul tău Mai rămânea Să difere. Şi astfel, Din mersul meu, Psihologii, diverse, Mă-ndreptau, În marşul greu Al străzii.