Iubito, cu faţa de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn – În visul meu te port. Iubito, cu faţa de mort, Mireasă pe tron, Cu grai monoton În visul meu te port.
Pustiu… – George Bacovia
Departe, în cetate viata tropota… O, simturile-mi toate se enervau fantastic… Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic Si Poe, si Baudelaire, si Rollinat.
Rar – George Bacovia
Singur, singur, singur, Într-un han, departe – Doarme şi hangiul, Străzile-s deşarte, Singur, singur, singur… Plouă, plouă, plouă, Vreme de beţie – Şi s-asculţi pustiul, Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă… Nimeni, nimeni, nimeni, Cu atât mai bine – Şi de-atâta
Regret – George Bacovia
De mult, de mult cunosc doi plopi Ce-mi stau şi azi în cale – Îmi place mult ca să-i privesc, Dar mă cuprinde-o jale… Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce… Ca mâine poate am să mor – Şi dânşii n-or mai fi
Renunțare – George Bacovia
În grădina moartă Am sărit aseară, peste zidul mort – Pasul meu, încet, se oprea în loc, – Conștient de soarta, de durere orb, În grădina moartă A sosit un mort. Se uita-n gradină moartă Luna albă, moartă – Plumb,
Requiem – George Bacovia
Eram să te aştept prin parc, Văzând că singurătăţi pe aici m-au oprit… Dar, mereu aceleaşi uitări! Dar, tot aceeaşi poezie la infinit!? Filosofia vieţii mi-a zis: Undeva este, cu mult mai departe… Atâtea şi-atâtea… lasă! Visezi, ca din carte!
Revelion – George Bacovia
Colindă plăceri Ninge În noaptea de Crăciun. Damigeana cu vin Harapnice trosnind De alte vremi… Să ne vedem în oglindă, Şi noaptea cântătoare Să ne-adoarmă Pentru uitare.
Sânge, plumb, toamnă – George Bacovia
Încet prin ploaia tristă Un piept curbat de tuse Cu sânge în batistă Pe după colţ se duce, Încet prin ploaia tristă. Tot plumbul ud al ceţii Pe urmă-i se abate, Prin gangurile pieţii Şi-n frunzele uscate, Tot plumbul ud
Să ne iubim – George Bacovia
Vai, si va veni o vreme Când adromi-vom amândoi, Si-nstrăinati, prin cimitire, Va plânge toamna peste noi. Ce poate, deci, a fi sub soare, În haosul imensitătii — Dacă-ti vei pierde fecioria În taina roză-a voluptătii?
Scântei galbene – George Bacovia
Vom spune că toamna a venit… foarte trist – La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva, Însă m-a trezit un glas pozitivist… Vânt umed, şi frunza zboară, undeva. Am ajuns, acum, pe un câmp cu ape… În luncă, medita