Prin vegherile noastre – site de in – vremea se cerne, şi-o pulbere albă pe tâmple s-aşază. Aurorele încă se mai aprind, şi-asteptam. Asteptam o singură oră să ne-mpărtăşim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zăbovim
La mare – Lucian Blaga
Viţe roşii, viţe verzi sugrumă casele-n lăstări sălbatici şi vânjoşi-asemenea unor plopi ce-şi strânâg în braţe prada. Soarele în răsărit-de sânge-şi spală-n mare lancile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară. Eu stau pe ţărm şi-sufletul mi-e
Lacrima si raza – Lucian Blaga
O lacrimă Desprinsă dintre genele unei plăpânde amintiri Ce sta ascunsă-n fundul unui suflet Căzu Pe albul unei fragede petale… O rază dete peste ea Si-i zise: “Simt din caldura ta ca nu eşti bob de rouă… De unde vii
Lacrimile – Lucian Blaga
Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea,norii – şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul – şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.
Lauda suferinţei – Lucian Blaga
Atâţia dintre semeni nu prea ştiu ce să înceapă-n zori cu suferinţa. Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa. Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă, pe frunţi albastru ger, pe coapsă ea poate
Leagănul – Lucian Blaga
Doamnei Eugenia Brediceanu Eram aşa de obosit şi sufeream. Eu cred că sufeream de prea mult suflet. Pe dealuri zorile îşi deschideau pleoapele şi ochii înroşiţi de neodihnă. Pierdut – m-am întrebat: Soare, cum mai simţi nebuna bucurie de-a răsări?
Liniste – Lucian Blaga
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună. În piept mi s-a trezit un glas străin şi-un cântec cânta-n mine-un dor ce nu-i al meu. Se spune că strămoşii cari au murit
Lumina – Lucian Blaga
Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te vad, oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă? Nimicul zăcea-n agonie când singur plutea-ntuneric şi dat-a un semn Nepătrunsul: “Să fie lumină!”
Lumina de ieri – Lucian Blaga
Caut, nu ştiu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată! Caut, nu ştiu ce caut. Caut aurore ce-au fost, tâşnitoare, aprinse fântâni – azi cu ape legate şi-nvinse. Caut, nu ştiu ce caut.
Lumina raiului – Lucian Blaga
Spre soare râd! Eu nu-mi am inima în cap, nici creieri n-am în inimă. Sunt beat de lume şi-s pagân! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atâta râs făr’de căldura raului? Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă, de n-ai