De-ar fi mijloace Și-ar fi putință Cum m-aș mai face După dorință! M-aș face-oglindă Strălucitoare. Să te cuprindă Pân- la picioare. Pieptene de-aur, Ce-n mângâiere Părul netează Fără durere. Un vânt m-aș face, Ce lin și-n taină Pe piept desface
De-aș muri ori de-ai muri – Mihai Eminescu
C-o bucurie tristă te țin acum în brațe. Privire în privire și sân la sân trăim, Și gura ta-mi surâde, și ochii tăi mă-nvață Când ținem fericirea pe sân cum s-o iubim. Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare, Crezi c-o
De-atâtea ori… – Mihai Eminescu
De-atâtea ori am fost să mor, De dragul dragii mele… Ce s-au ales de-atât amor, O, stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind la idealuri… Ce s-au ales de-atâta vis, O, valuri, eternelor valuri?
De-oi adormi – Mihai Eminescu
De-oi adormi curînd În noaptea uitării, Să mă duceți tăcînd La marginea mării. Nu voiu sicriu bogat, Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n
De-or trece anii… – Mihai Eminescu
De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”. M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie,
Demonism – Mihai Eminescu
O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie Bătute-n ea și soarele-i fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume Unde-n loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A
Departe sunt de tine… – Mihai Eminescu
Departe sunt de tine şi singur lângă foc, Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc. Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Despărţire – Mihai Eminescu
Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălai, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simţirea crudă
Diana – Mihai Eminescu
Ce cauţi unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Şi unde păsările-ntruna Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum frunzele-n poiană Şoptesc cu zgomotul de guri Ce se sărută, se hârjoană În umbr-adâncă de păduri? În cea oglindă mişcătoare Vrei să
Din Berlin la Potsdam – Mihai Eminescu
Din Berlin la Potsdam merge Drum de fier, precum se știe. Dară nu se știe încă C-am luat bilet de-a trie, C-am plecat de dimineață Cu un taler și doi groși… Și de gât cu blonda Milly, C-ochi albaștri, buze