A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată. Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea
Lumea îmi părea o cifră… – Mihai Eminescu
Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morți, Măști, ce râd după comandă, cari ies de după porți Și dispar păpuși măiestre, ce că sunt nici că nu știu Și-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu; Mă
Lumineze stelele – Mihai Eminescu
Lumineze stelele, Plângă râurile, Nori-n cer călătorească, Neamurile-mbătrânească Şi pădurile să crească – Numai eu voi rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat-a mea: Căci a fost şi nu mai este. Dulce gură de poveste Ziua cine mi-o
Luna iese dintre codri – Mihai Eminescu
Luna iese dintre codri. Noaptea toată stă s-o vadă. Zugrăvește umbre negre Pe lințolii de zăpadă. Și mereu ea le lungește Și suind în cer le mută, Parcă fața-i cuvioasă E cu ceară învăscută. Ce gândește? numai norii Lin
Mănuşa – Mihai Eminescu
Lâng-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă, Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. Împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă cunună. Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din ţâţâne
M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire – Mihai Eminescu
M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, Cu sărutări aprinse și cu îmbrățoșări! Știai c-o măiestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urmă în mine să-l trezești. Demonic-dureroasă era acea simțire Dureri iar nu plăcere a tale
Ma-ntrebai draga-ntr-o zi – Mihai Eminescu
Ma-ntrebai, draga,-ntr-o zi Cine-n lume s-o gasi Pe noi a ne desparti. Iata dealul s-au gasit Pe noi de ne-au despartit, Dealul cel cu raurile, Cerul lumei plin de stele, Oamenii cu vorbe rele. Între mine si-ntre tine E o
Mai am un singur dor – Mihai Eminescu
Mai am un singur dor: În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un
Mândro, mândro – Mihai Eminescu
Mândro, mândro, vrei nu vrei Un inel şi doi cercei, Dă-mi să-ţi sărut ochii tăi; De vrei roche de mireasă Cingătoare de mătase, Părul să-ţi încurc mă lasă; De beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o
Maria Tudor – Mihai Eminescu
De ce cu ochii-ncremeniți sub bolte De marmur tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mânia-i s-o dezvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte;