Poezie Mihai Eminescu

Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie, În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc, Tu

Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec ­ înstelatul rege maur ­ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a

De-mi vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu mă laud, Dănțuiți precum vă vine, Nici vă șuier, nici v-aplaud Dară nime nu m-a face Ca să joc dup-a lui flaut Căci menirea vieții mele E pe mine

Mi-am zidit monument decât acel de fier Mult mai trainic și nalt ca piramizi cerești; Ploaia nu-l va mânca, nici acvilonul slab, Nici al anilor șir, vremile cari fug. Nu de tot voi muri, partea mai bună a mea Va

Mii de stele…dulce sară Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domniţa cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domniţa mea cu o pruncă Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoş călare Pe-un cal

[ I ] Ce privești în jos smerită, Că te mânii te prefaci, Când îți zic că el îți place Și că tu demult îi placi. Voi jucați în comedie Rolul vostru de-nțelept, Dar de ce unul la altul Vă

[ II ] Îi zic: mă lese-n pace, Nu voi să mă cuprindă; Iar el râzând răspunde: O, uită-te-n oglindă Și spune-mi dacă omul Găsind în a lui viață Odor așa de dulce Nu l-a cuprinde-n brațe? Îi zic: mă

Ce copil vioi e Mimi, ce drăguțu-i… Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai d-asta îmi e frică. De n-ar fi ca al tău tată, care ­ Dumnezeu să-l ierte ­ Mi-a făcut viața amară cu-ndărătnicele-i certe… Ce cuminte este Bibi… Da,

Miradoniz avea palat de stânci. Drept streşină era un codru vechi Şi colonadele erau de munţi în şir, Ce negri de bazalt se înşirau, Pe când deasupra, streşina antică, Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt, O vale-adâncă ce-ngropa în

[ I ] Ce lumină-i și ce vorbe Jos sub grinzile colibii? Marta mânuie cociorbe, Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte-ndrugă, Iese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar