[ III ] Că, să vezi, și-mpărăteasa… De… atâta-ți spun acuma, Taci, da ochi-ți ai de pază, Că ce-i fata, ce-i și muma! E și-un alt metod, ți-l sfătui, Să taci molcom, să îngădui, Fă-te că nici știi… n-ai treabă,
Miron și frumoasa fără corp – IV – Mihai Eminescu
[ IV ] Luna parcă se roșește De amor și de mirare, Numai lacul o privește, Rămâind în nemișcare. Este albă ca zăpada, Iară păru-i stă să cadă La călcâiu-i rotunzit, Cine oare-ar fi s-o vadă, Să nu moară de-ndrăgit?
Misterele nopţii – Mihai Eminescu
Când din stele auroase Noaptea vine-ncetişor, Cu-a ei umbre suspinânde, Cu-a ei silfe şopotinde Cu-a ei vise de amor; Câte inimi în plăcere Îi resaltă uşurel! Dar pe câte dureroase Cântu-i mistic le apasă, Cântu-i blând, încetinel. Două umbre, albicioase
Mitologicale – Mihai Eminescu
Da! din porțile mândre de munte, din stânci arcuite, Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouri Caii fulgerători și carul ce-n fuga lui tună. Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie, Părul îmflat e de vânt, și prin
Mortua est! – Mihai Eminescu
Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce îşi moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii hotar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Miron și frumoasa fără corp – II – Mihai Eminescu
[ II ] Și la curtea-mpărătească A ajuns într-un târziu Ș-apăsă pe frunte casca, Șterge păru-i auriu, Intră-n curte. Sumedenii De voinici, boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în
Mureșanu[III] – Mihai Eminescu
[ III ] (fulgere) O, fulgeră-mă numai… o, joacă comedie Comediant bătrâne cu glas de vijelie! Nu vezi că nu poți face tu vun mai mare bine Decât pe vecinicie să mă omori pe mine? Au vezi tu că eu
Mureșanu[II] – Mihai Eminescu
[ II ] Orbirea? nepăsarea?… Nevinovat-orbire Cât de frumos și-anume tocmit-a a lui fire! Creat-a lupul aprig el pentru mielul blând, Carne cu ochi creat-a el pentru cel flămând, Natura-i fericire și vecinic e în pace Și leul și
Mureșanu[IV] – Mihai Eminescu
[ IV ] (Un chip s-arată-n castel.) Și-n noaptea care urlă cu surda ei ureche, Privește ca o lună din zidurile veche? E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri, pin care se arată Zugrăvind dulcea, trista,
Mureșanu[I] – Mihai Eminescu
(Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muche de deal o biserică veche c-un turn de piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopții.) [ I ] MUREȘANU În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea… iar prin