Poezie Mihai Eminescu

[ VI ] CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare… Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea ­ un basmu palid ­ cu stele coronat. Dar auzi o rugă, o

[ V ] SIRENA Vin iubite! Congiura-voi Cu-al meu braț al tău grumaz Și lipi-voi a mea față De-arzătorul tău obraz. Vin, iubite, multe nume Mângâioase îți păstrez, Visul vieții mele este Tu ferice să te vezi. De ce-ntorci tu

Murmură glasul mării stins și molcom, Înconjurând a Italiei insulă mândră ­ O, luminați, a cerului stele albe, Câmpilor noștri. Vă vărsați icoanele voastre în Tibur, Nori, zugrăviți pe câmpie umbre fuginde, Tu, măreție a nopții, a mării, a lumei,

Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii, ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordei ce sta lângă

[I] Saracă Țară-de-Sus, Toată faima ți s-a dus! Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai… Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau Și cetăți se risipeau Numai codrii tăi creșteau. Verde-i umbra nepătrunsă Unde-o lume

[II] Să trăiești Măria-ta!… Hai Mușat, să ne-nțelegem Și-mpărat să ni te-alegem, Împărat izvoarelor Și al căprioarelor, Așezat la vrun pârâu, Să scoți fluierul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza-mi toată s-o frământ, S-o pornesc vuind

Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc, Pân’ ce mintea îmi adoarme, pân’ ce genele-mi clipesc; Lumânarea-i stinsă-n casă… somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii

Noi amândoi avem același dascăl, Școlari suntem aceleiași păreri… Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de ieri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem… Non idem est si duo dicunt idem. Tu zici că patria e-n

Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă

În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, În vorbe pieritoare ca-n lanț