Iubești scumpa mea frumoasă Ghirlăndioara de-albe flori, Ce-ncunună grațioasă Buclele-mi ce-n vânturi zbor? Nu, nu! Nu, nu! Ce vrei dară, dragă, tu? Poate roza cea tăcută Care dulce se sărută Cu fluturii râzători? Ba nu, nu: cununa-n laur, Cinsă-n aur,
Atât de fragedă … – Mihai Eminescu
Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele ieşi. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Şi de la creştet pân-în poale Pluteşti ca visul de uşor. Din
Auzi prin frunzi uscate – Mihai Eminescu
Auzi prin frunzi uscate Trecând un rece vânt, El duce viețile toate În mormânt, în adâncul mormânt. Auzi sub bolți de piatră Un trist, un rece cânt, El duce viețile noastre În mormânt, în adâncul mormânt. În gură port un
Aveam o muză – Mihai Eminescu
Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperea, Un
Azi e zi întâi de mai – Mihai Eminescu
Azi e zi întâi de mai, Azi e ziua de Armindeni: Eu te cat, drăguța mea, Eu te caut pretutindeni. Eu te cer de la izvor, De la codrul cel de brazi, De la vântul ce lovi Bălsămind al meu
Basmul ce i l-aș spune ei – Mihai Eminescu
O, dă-mi arpa de aramă Și mi-o pune-n brațul stâng, Ochii tăi se plec cu teamă, Tu roșești glasu-mi te cheamă, Coardele încet te plâng! Vino dar, palidă zână, Pune fața pe-al meu piept, Gâtul tău pe brațu-mi drept,
Basmul lui Arghir – Mihai Eminescu
Frunză verde fag, Dorule sărac, Lăutar pribeag Vin’, de-mi zi cu drag. Vin’, de-mi zi să-nsir Tot din fir in fir, Basmul lui Arghir, Cel cu păr de fir, Singur să mă mir. Fost-a când o fost, Că de n-ar
Bismarqueuri de falsă marcă – Mihai Eminescu
Bismarqueuri de falsă marcă, Mie-mi pare cum că, parcă De iubirea nemţărimei Nici un rău nu vă înţarcă. În zădar Alsasul, Posen, Cu-a lor stare vă încarcă Ochii voştri, să pricepeţi Unde duce-a ţării barcă Şi ce rău ne proroceşte
Când însuşi glasul – Mihai Eminescu
Când însuşi glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii, Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopţii blând însenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace? Resai din umbra vremilor încoace Ca să
Când amintirile… – Mihai Eminescu
Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung şi cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele, Ce-au luminat atât de des Înduioşării mele. Şi peste arbori răsfiraţi Răsare blânda lună, Ce