V Cezara către Ieronim Iartă dac-o femeie îţi spune că te iubeşte. O femeie frumoasă şi tânără, căci ştiu că sunt frumoasă. Dar ştiu eu… tu eşti atât de mândru, ştii a privi atât de rece…Ah! cum aş topi gheaţa
Cezara VI – Mihai Eminescu
VI Sunt oameni pe care spiritele de observaţie şi femeile îi descoasă dintr-o singură apucătură — oameni cu puţin spirit, dar de-un caracter tare, expres, consecvent. Astfel era Castelmare. Dacă o femeie l-ar fi auzit trăgând clopoţelul, ar fi ştiut
Cezara VIII – Mihai Eminescu
VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul paharelor şi a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloşi, gura plină
Cine eşti? – Mihai Eminescu
Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri N-or să pătrundă-n umbra trecutelor dureri, N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereţi, Chiar de-aş avea de-acuma ş-o sută de vieţi, Căci sufletu-mi e-atâta de-ntunecat de-atunci… Tu numai o privire în visul meu arunci. Ca
Cine-i (din drama “Steaua mării”) – Mihai Eminescu
Norul ţipă, marea latră, Pleoscăind de stânci în veci, Şi scheletele de piatră, În natura cea maratră, Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist şi mare, Ce se nalţă rece, sur, Cu fantasticul lui mur, Printre stânci cu poala ‘n
Cine-i? – Mihai Eminescu
Norul tipa, dunii latra, Marea se zvârcole-n veci, Prin scheletele de piatra, Ce-n natura cea maratra, Stau batrâne, slabe, seci. În castelul trist si mare, Ce se nalta rece, sur, Cu fantasticul lui mur, Printre stânci cu poala-n mare Si
Coborârea apelor – Mihai Eminescu
Din munți bătrâni și din păduri mărețe Se nasc izvoare, ropotind se plimbă, Deprind pe rând oceanica lor limbă Și sunt în codri pustnici cântărețe. Spărgând prin stânce albia lor strâmbă, Se legăn line și fac valuri crețe. În drumul
Codru și salon [II] – Mihai Eminescu
[ II ] Trecură ani. E noapte. În camera bogată, Pe-un pat alb ca zăpada, copila sta măreț. O candelă de aur c-un punct de foc arată Prin umbra străvezie icoane pe păreți. Culcată jumătate, copila cu-ntristare Zâmbește. Plete blonde
Codru și salon [I] – Mihai Eminescu
[ I ] Zadarnic fete mândre zâmbind cutreier sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vrâstă păharul lui îl împle Și-l
Codrule, Măria-ta – Mihai Eminescu
Codrule, Măria-Ta, Lasă-mă sub poala ta, Că nimica n-oi strica Fără num-o rămurea, Să-mi atârn armele-n ea. Să le-atârn la capul meu, Unde mi-oi așterne eu, Sub cel tei bătut de vânt Cu floarea pân-în pământ, Să mă culc cu