Poezie Vasile Alecsandri

De-ar vrea bunul Dumnezeu Să-mi asculte dorul meu! De-aş avea un copilaş, Dragul mamei îngeraş! Cât e ziuă, cât e noapte, I-aş şopti cu blânde şoapte. Cât e noapte, cât e zi, Tot la sânu-mi l-aş păzi! L-aş păzi, l-aş

Pe cărarea înflorită, care duce la fântână, În ştergar şi în catrintă, merge-o sprintenă română; Ea la brâu-i poartă furcă şi la sân un pruncuşor, Cu gurita lui lipită de al laptelui izvor. Nevăstuica trece iute, torcând lâna din fuioare

În poiana verde am găsit un fluier Şi i-am zis în treacăt: “O! Fluier perdut, Ai avut odată mult maestru şuier Care uimea lumea, ş-acuma eşti tăcut. Astfel şi poetul viu în tinereţa Gingaş, cu iubire, dulce a cântat, Dar

Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori. Gerul vine de la munte, la fereastră

Cu Niniţa-n gondoletă Când mă primblu-ncetişor, Trecătorul din Piaţetă Ne priveşte-oftând de dor, Atunci cerul se-nsenină, Lucind vesel l-amândoi, Ş-Adriatica s-alină, Se alină pentru noi. În laguna de ne place A pluti pe-a marei val, Pentru noi Siroco tace Pe-a

Galben ca făclia de galbenă ceară Ce-aproape-i ardea, Pe-o scândură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea; Iar după el nime, nime nu plângea! Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare, La el se uita. Unii făceau cruce; alţii, de mirare, Cu

Floricică, floricea! Când eram pe vremea mea, Câte trei mândre aveam, Cu tustrele mă iubeam, Una-n deal şi una-n vale, Una la mijloc de cale, Iar de când m-am bătrânit Fetele m-au părăsit, Sui în deal, cine mă cheamă? Moartea

Iată! hora se porneşte Sub stejar, la rădăcină. Iată! hora se-nvârteşte… Vină, puico, vină. Lângă mine vin’, drăguţă, Să te pot strânge de mână Ca ieri seara, la fântână; Mario, Măriuţă! Duh-de-Spaimă! Piei-Nălucă! Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ţi fac

Colo-n Plevna şi-n redute Stau păgânii mii şi sute Stau la pândă tupilaţi Ca zăvozi de cei turbaţi. Las’ să şeadă mari şi mici… Trageţi hora, măi voinici! Sus, în tabăra turcească Dat-au tusa măgărească. Răpciugoşii crunt tuşesc, Cu ghiulele-n

Hai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română, Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României! Iarba rea din holde piară! Piară duşmănia-n ţară! Între noi să nu mai fie Decât flori şi omenie! Măi muntene, măi vecine, Vină să