Părerea mea este că poetul nu are o epocă a lui; epoca îşi are poeţii ei şi, în genere, epoca îşi vede singură poeţi.
Gând 10 – Nichita Stănescu
Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea este exact ca impulsul electric care stârneşte fulgerul între doi poli. În momentul în care tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare. Fără fulger nu poate să existe fulger.
Gând 11 – Nichita Stănescu
Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite. De
Gând 12 – Nichita Stănescu
Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab decât sine însuşi.
Gând 13 – Nichita Stănescu
De poeţi numai de bine, ca să zicem aşa.
Gând 3 – Nichita Stănescu
Dacă n-aş crede în mesajul meu literar, nu aş scrie. Pur şi simplu, n-aş crede şi… e o falsă modestie să spui “domnule, eu scriu pentru că iubesc poezia… da’ nu prea cred dacă am talent, dacă n-am talent”. Eu
Gând 2 – Nichita Stănescu
Vreau să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta: eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.
Gând 4 – Nichita Stănescu
Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă, Acum doua-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog… Şi-mi spune un lucru care
Gând 5 – Nichita Stănescu
De aceea, pentru mine muntele – munte se zice. De aceea, pentru mine iarba – iarbă se spune De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte.
Gând 6 – Nichita Stănescu
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa