A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Şi pe râu e numai fum. Vântu-i liniştit acum, Dar năvalnic vuiet vine
Imn – George Coşbuc
Regelui nostru şi-acum Şi-apururi mărire şi-onoare! Din cer serafimii scoboare Cu săbii de foc să’nconjoare Şi sfânta-i persoană şi tronul, Şi pace să fie-al său drum! Şi pace-al său drum Să-i fie, Şi faima-l urmeze ‘n vecie! Glorie-urmaşilor săi! Să
Imnul studenţilor – George Coşbuc
Cântăm libertatea şi numele sfânt Al ţării străvechi şi-al acestui pământ! Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost O pavăză-n lupte şi-n pace-adăpost Cântămu-i supremul ei cântec. Cu vesele glasuri de tinere firi, Cuprinşi de-amintirea străbunei măriri, Spre soare
În miezul verii – George Coşbuc
O fâşie nesfârşită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniştea-i deplin stăpână Peste câmpii arşi de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; şi nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere şi-adaos,
In opressores – George Coşbuc
Tu te plângi că milă nu-i? Mai aştepţi tu mila lui? Haina el ţi-o ia din cui, Pânea de pe masă. Casa ta, şi ei stăpâni! Prindeţi ce vă cade-n mâni, Şi-i loviţi la mir, români, Că-i la voi acasă.
În şanţuri – George Coşbuc
Burcel în şanţ muri strivind O tigvă păgânească, Şoimu-n rădvan căzu răcnind: Moldova să trăiască! Curcanul cel voinic şi bun, El, Peneş, spune-acestea, Dar n-a spus tot. Eu vreau să spun Deplin acum povestea. Burcel era oltean, un pui, Ajuns
La Paşti – George Coşbuc
Prin pomi e ciripit şi cânt, Văzduhu-i plin de-un roşu soare, Şi salciile-n albă floare – E pace-n cer şi pe pământ. Răsuflul cald al primăverii Adus-a zilele-nvierii Şi cât e de frumos în sat! Creştinii vin tăcuţi din vale
În seara de Crăciun – George Coşbuc
Afara ninge linistit, In casa arde focul; Iar noi pe langa mama stand, Demult uitaram jocul. E noapte, patul e facut, Dar cine sa se culce? Cand mama spune de Iisus Cu glasul rar si dulce. Cum s-a nascut Hristos
În spital – George Coşbuc
Nu-nţelege vorba, sire. Zice-acelaşi general, Camarazi, să nu vă mire Că-ntr-acest spital Nu-nţeleg nici doi cuvântul Ce-l vorbim, căci li-e străin, Sunt vitejii din pământul Cel de râuri plin, Pe-unde trec ei veseli vara Peste munţii suri şi goi; Ei
În zori – George Coşbuc
Supt un mal legata plută, Se mai mişc-abia. Duios Geme apa-n veci zbătută Ca prin vis, sub iaz la moară. Luna tot mai jos scoboară Tot mai jos, mai jos. A, apus! Şi dintr-o dată Nu mai vezi nici deal,