Ei, acum te uiţi la cană, Că s-a spart! Dar dă-o-n foc! Nu-mi fi inimă duşmană Când vezi răul lângă mine – Haide, prinde-mă mai bine De mijloc! Uite-mi hainele, ca spuma, Le-am ţesut cu mâna mea; Zici în gândul
La oglindă – George Coşbuc
Azi am să-ncrestez în grindă – Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puişorul, Şi-am închis uşa la tindă Cu zăvorul. Iată-mă! Tot eu cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! Şi ce cap
Logica – George Coşbuc
Popa Toader, din scripturi, Da lui Mitru-nvataturi: „Mitre stii ce spune psaltul? Sa nu faci în viata ta Ceeace te-ar supara De ti-ar face-o altul.” Mitru sta si sta gândind, De el multe nu sa prind. „Da mai stiu eu,
Lordul John – George Coşbuc
Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda e-ntr-un sat Un bărbat grozav de tare. Lordul John, prinzând de veste Cine e şi de-unde este, Pleacă-n grabă ca să vadă Dacă e adevărat. Ca mulţi lorzi de viţă veche Din întunecatul Nord,
Lupta vieţii – George Coşbuc
Copiii nu-nţeleg ce vor: A plânge-i cuminţia lor. Dar lucrul cel mai laş în lume E un bărbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viaţa; deci te luptă Cu dragoste de ea,
Mama – George Coşbuc
În vaduri ape repezi curg Şi vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară – Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche
Manioasa – George Coşbuc
Am sa merg mai înspre seara Prin dumbravi, ca mai demult, În priveghetori sa-mi para Glasul Linei ca-l ascult. Mai stiu eu ce-as vrea s-ascult! Ca-n zori Lina sta-n portita, Salta-n vânt a ei altita, Vântul îi salta-n cosita Si-i
Moartea lui Fulger – George Coşbuc
În goana roibului un sol, Cu frâu-n dinţi şi-n capul gol, Răsare, creşte-n zări venind, Şi zările de-abia-l cuprind, Şi-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. El duce regelui răspuns Din tabără. Şi ţine-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel
Moartea lui Gelu – George Coşbuc
Razlet din ostirea batuta, Fugind pe campia tacuta, Cazu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Si piere. Din rana si-ar smulge sageata Si n-are putere. Pierdut-a si oaste si tara. E noapte-n vazduhuri; si rara E zbaterea apei,
Nebuna – George Coşbuc
Voi o vedeţi fugind prin sat, Cu zdrenţele şiroi, Desculţă-n ger, cu ochii supţi De cine râdeţi voi? Şi după dânsa curioşi, De ce fugiţi în roi? Ce fel de rău v-a făcut ea De-i faceţi rău? Scuipând În urma