Între nadejde trista si-ndoiala, Te-am cautat prin bolta siderala. Te-am cautat pe unde si neunde Îti banuiam faptura ca se-ascunde. Te cautam în tainica ta lipsa Prin Testamente si Apocalipsa. Sa fi ramas un loc nemaiumblat Pe unde nu te-am
Blesteme – Tudor Arghezi
Prin undele holdei şi câmpi de cucută, Fugarii-au ajuns în pustie La ceasul când luna-n zabranice, mută, Intră ca un taur cu cornu-n stihie, Şi gândul meu gândul acestora-l ştie: In împărăţie de bezna şi lut să se facă Grădina
Cântec mut – Tudor Arghezi
La patul vecinului meu A venit az-noapte Dumnezeu, Cu toiag, cu îngeri şi sfinţi, Erau aşa de fierbinţi, Că se făcuse în spital Cald ca subt un şal. Ei au cântat din buciume şi strune, Câte o rugăciune, Şi au
Ceasul de-apoi – Tudor Arghezi
În cer, Bate ora de bronz şi de fier. Într-o stea Bătu ora de catifea. Ora de pâslă bate În turla din cetate. În ora de lână Se-aude vremea bătrână Şi se sfâşie Ora de hârtie. Lângă domnescul epitaf Bate
Creion – Tudor Arghezi
Obrajii tăi mi-s dragi Cu ochii lor ca lacul, În care se-oglindesc Azurul şi copacul. Surâsul tău mi-i drag, Căci e ca piatra-n fund, Sper care-noată albi Peşti lungi cu ochi rotund. Şi capul tău mi-i drag, Căci e ca
Cina – Tudor Arghezi
În frig şi noroi Trec hoţii-n convoi, câte doi, Cu lanţuri târâş de picioare, Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare. Fiertura e gata. E seară. E ploaie. O lingură grea, cât lopata, Dă ciorba din doua hârdaie. Câţiva au ucis, Câţiva
Cuvântul – Tudor Arghezi
Vrui, cititorule, să-ți fac un dar, O carte pentru buzunar, O carte mică, o carticică Din slove am ales micile Şi din înţelesuri furnicile. Am voit să umplu celule Cu suflete de molecule. Mi-a trebuit un violoncel: Am ales un
De când mă ştii – Tudor Arghezi
De cînd ma stii, am luat asupra mea Povara-ntodeauna, Doamne, cea mai grea. Si tot urcînd în coasta, vream s-arat Ca nu ma dau poverile-ndarat. O suferinta între alte doua N-am socotit-o suferinta noua. Haide si tu, aseaza-te-n spinare. Ma
De Paşti – Tudor Arghezi
La toate lucarnele şi balcoanele Au scos din cer îngerii icoanele Şi-au aprins pe scări Candele şi lumânări. Oraşele de sus, în sărbătoare, Au întins velinţe şi covoare, Şi ard în potire Mireasmă subţire. Şi din toate ferestrele odată, Mii
De-abia plecaseşi – Tudor Arghezi
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să