Uncategorized

Mi-a pătruns o bucată de nouri pătrată-n odae …dar cerul afară-a rămas Mi-a pătruns o bucată pătrată de cer în odae …dar stelele-afară au rămas A plouat toată noaptea. 1954

Foarte câine-am vrut să fiu cu lătratul în pustiu şi cu dintele cel viu mort la tine-am vrut să viu Foarte pasăre am vrut să-ţi adorm doar peste scut lepădat şi început de numai ce m-a durut Foarte om poate-aş

Eu aş putea s-o omor cu o singură lovitură Ea râde spre mine, ea surâde Ea ridică spre ochii mei ochii ei strălucitori Ea întinde mâna spre mine, ea scutură surâzând, râzând pletele brune. Dar eu, aş putea s-o omor

Stele, constelaţii, universuri, cămăşi ale singurătăţii unui Zeu; munte, deal, câmpie, mare, sărăcăcioase cămăşi ale cuvântului, şi tu cuvântule, blestematule, cămaşă a frigului.

Si-am zis verde de albastru, ma doare un cal maiastru, si-am zis para de un mar, minciuna de adevar, si-am zis pasare de peste, desclestare de ce creste, si secunda-am zis de ora, curcubeu de aurora, am zis os de

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie. Amintirea întâmplărilor mele vine din viitor, nu din trecut. Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie prin aerul umed care ne-a-nfăşurat înserările. Inimă, inimă, planetă misterioasă, suflete, suflete, aer prin care se-apropie

Părerea mea este că poetul nu are o epocă a lui; epoca îşi are poeţii ei şi, în genere, epoca îşi vede singură poeţi.

Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea este exact ca impulsul electric care stârneşte fulgerul între doi poli. În momentul în care tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare. Fără fulger nu poate să existe fulger.

Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite. De

Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab decât sine însuşi.