Scumpă ţară şi frumoasă 0, Moldovă, ţara mea! Cine pleacă şi te lasă E pătruns de jale grea, Căci, plutind în visuri line Pe-al tău sân ca într-un rai, Dulce-i viaţa de la tine Ca o dulce zi de mai!
Andrii-Pop – Vasile Alecsandri
Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi noapte, de călare, Trage bir din drumul mare,
Baba Cloanţa – Vasile Alecsandri
Şede baba pe călcâie În tufărul cel uscat, Şi tot cată ne-ncetat Când la luna cea bălaie, Când la focul cel din sat. Şi tot toarce cloanţa, toarce, Din măsele clănţănind Şi din degete plesnind. Fusu-i repede se-ntoarce, Iute-n aer
Bărăganul – Vasile Alecsandri
Pe cea câmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, în fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor, Nimic nu-nveseleşte pe bietul călător. Pustietatea goală sub arşiţa de soare În patru părţi a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu
Cântec ostăşesc – Vasile Alecsandri
Român verde ca stejarul, Râd de duşmani şi de moarte! Să-mi trăiască armăsarul Şi prin glonţi să mă tot poarte! Sai, voinice, şi nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Şi credinţă-n Dumnezeu! Cât mi-a sta mâna
Cântecul gintei latine – Vasile Alecsandri
Latina gintă e regină Între-ale lumii ginte mari; Ea poartă-n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreţ îndreaptă paşii săi. Ea merge-n capul altor ginte Vărsând lumină-n urma ei. Latina gintă e vergină, Cu farmec
Cântic haiducesc – Vasile Alecsandri
Iarna vine, vara trece Și pădurea s-au rărit! Ziua-i viscol, noaptea-i rece, Gerul vieții a sosit! Cât mi-a fi iarna de mare, Ce-o să facem, vai de noi! Fără codru, fără soare, Făr’ de bani, făr de ciocoi? Sai pe
Cinel-cinel – Vasile Alecsandri
Păstorul zise: “Cinel-cinel, Copilei june de lângă el. Două steluţe cu raze line Lasat-au cerul plin de lumine Şi pe-a ta frunte ele-au căzut. Ghici, drăguliţă, că le sărut.” Nu ghici-ndatâ Gingaşa fatâ Şi pe ochi dulce fu sărutată. Păstorul
Concertul în luncă – Vasile Alecsandri
În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeţilor luncii cu grăbire se adună, Ca s-asculte-o cântăreaţă revenită-n primăvară Din străinătatea neagră, unde-i viaţa mult amară. Roi de flăcări uşurele, lucioli scânteitoare Trec în aer, stau lipite, de luminărele-n
Cuza Vodă – Vasile Alecsandri
Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei Şi-n pace luănd calea augusta-a nemurirei, O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare Sadit pe miriade de libere ogoare! O clipă apărut-ai în planul veciniciei Şi vecinice mari fapte lăsat-ai României, Nălţând