Homo Deus: A Brief History of Tomorrow este o carte scrisă de autorul israelian Yuval Noah Harari, profesor la Universitatea ebraică din Ierusalim. Cartea a fost publicată pentru prima dată în ebraică în 2015 de către editura Dvir; versiunea în limba engleză a fost publicată în septembrie 2016 în Regatul Unit și în februarie 2017 în Statele Unite.
Ca și în cazul precedentei sale carti, Sapiens: Scurtă istorie a omenirii, Harari, urmarind cursul istoriei, evoca evenimentele și experiențele umane, alături de problemele etice aparute pe parcurs. Homo Deus se ocupă de abilitățile dobândite de oameni (Homo sapiens) de-a lungul existenței lor și de evoluția lor ca specie dominantă în lume. Cartea descrie abilitățile și realizările actuale ale omenirii, precum și încercările de a imagina o lume a viitorului. Sunt discutate multe probleme filozofice, cum ar fi umanismul, individualismul, transumanismul și mortalitatea.
Cartea își propune să examineze posibilitățile viitorului. Premisa subliniază că, în timpul secolului 21, umanitatea este capabila să facă o un pas semnificativ in incercarea de a câștiga fericirea, nemurirea și puterile asemănătoare lui Dumnezeu. De-a lungul cărții, plecand de la experientele acumulate in trecut, si de la mijloacele detinute in prezent, Harari speculează în mod deschis diverse modalități prin care această ambiție ar putea fi realizată.
A. Homo sapiens cucerește lumea
Prima parte a cărții explorează relația dintre oameni și celelalte specii, explorând cauzele si motivele care au facut posibila totala dominatie si suprematie a a celor dintai.
B. Homo sapiens dă sens lumii
De la revoluția limbii în urmă cu aproximativ 70.000 de ani, oamenii au trăit într-o „realitate intersubiectivă”, cum ar fi țările, frontierele, religia, banii și companiile, toate create pentru a permite o cooperare la scară largă și flexibilă între diferite ființe umane individuale. Umanitatea este separată de animale de capacitatea oamenilor de a crede în aceste construcții intersubiective care există doar în mintea umană și carora li se dă forță prin credință colectivă.
Imensa capacitate a omenirii de a da sens acțiunilor și gândurilor sale este ceea ce a permis implinirea numeroaselor sale realizări.
Harari susține că noua forma de religie a zilelor noastre este umanismul, la care omenirea sa se inchine în locul unui zeu. Umanismul pune omenirea și dorințele sale pe primul loc, ca o prioritate maximă în lume, în care oamenii sunt încadrați ca ființe dominante. Umaniștii consideră că etica și valorile sunt derivate din interiorul fiecărui individ, mai degrabă decât dintr-o sursă externă. În timpul secolului 21, Harari consideră că umanismul poate împinge oamenii să caute nemurirea, fericirea și puterea.
C. Homo sapiens pierde controlul
Evoluțiile tehnologice amenința capacitatea continuă a omului de a da sens vieții sale; Harari sugerează posibilitatea înlocuirii omului cu super-omul sau „homo deus” (zeul uman) înzestrat cu abilități precum viața eternă.
Ultimul capitol sugerează posibilitatea ca omul să fie expresia unui algoritm și, ca atare, el să nu fie dominant într-un univers în care abordarile de genul “big data” devin o paradigmă.
Cartea se închide cu următoarea întrebare adresată cititorului:
“Ce se va întâmpla cu societatea, politica și viața de zi cu zi, atunci când algoritmi neconștienți, dar extrem de inteligenți, ne vor cunoaste mai bine decât ne cunoaștem noi pe noi înșine?”
Big data … capacitati de stocare uriase care ofera posibilitatea culegerii unor cantitati imense de informatii pe baza carora se pot trage concluzii referitoare la diversele forme comportamentale sau de alta natura.