e-lectura

Eheu, ţipă gândul. Taci dracului, i-am spus ierbii verzi. Pierzi totul, i-am spus. Vor înceta aceaia care pot să iubească, domnească va fi aşezarea ta între morţi. Secunda aceasta e relativă orei pe care ţi-o atârni între ţâţe. Taci dracului,

Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin, corabiile sufletului meu marin. Şi viaţa

Ca să vezi, dragă Titu, cum te poate izbi în ceafă amintirea unei iubiri de altădată şi de neuitat totodată cu altădată! Când eram foarte tânăr, prietenul meu, poetul Grigore Hagiu, scrisese o poezie care nu ştiuu dacă o fi

Aparea in stele dintate chipul tau de atunci, numai contur. Noptile mele, in noptile mele. Stam lungit pe zapada, privirea imi hoinarea printre cetini, in jur, Si nu mi-era frig. Dimpotriva, abuream tot ca o paine alba. Stelele ma priveau

La smarald sunt dus, pe brânci, fiindcă-i place ei smaraldul cel cu-nverzituri adânci pentru unul, pentru altul. na, îmi zise ochiul ei cu sprânceana rotunjită paşte-l dacă poţi şi vrei, el e iarba ta iubită! Şi-am pus dintele, arsura, foamea

Umbra ta, lovindu-se de ziduri, iar se sparge-n cioburi colorate. Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă adunând pierdutele-i pătrate. Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii, peste geamuri ţi le-aşez cu grijă, verzi, albastre, galbene şi roşii, încoifate-n creştet

Eu te văd pentru că există vedere, te aud pentru că există cântec, te miros pentru că există flori, te îmbrăţişez pentru că există braţe, te merg pentru că există drumuri, te sper pentru că există îngeri, te răsar pentru

I se apropiau ochii unul de altul la fel de încet şi de timid cum se apropie adâncul de înaltul gândit, de negândit Vedeam ce poate vede doar urechea de măgar sau cea de iepure mult lungă, un fel de

Orice om prost este o gratie. O, tu abundenţă de colivii! Inimă tu, felină prămaţie pândind peste tot colibri. Ca noroc, păsările cântătoare stau la locul lor agăţate în cui. Ce noroc, fiecare are pasărea lui. Fiecare om prost e

Te miri unde se află ochiul, noi suntem lacrimile lui risipă de sare, risipă de apă. de fier e risipă în cuie. Vom spânzura de vederea noastră stele gemânde, nodul gordian nu-l vom tăia ca şi cum Alexandru Macedon, încă