… Şi voi lua din cer Ceea ce nu mai găsesc Prin stele, De când rătăcesc. Această gândire mai vreau Din câte-am dorit – Sau cerul e rece La infinit…
Zgomote – George Bacovia
Ce frică fără cauză A poposit… Sunt bucuriile Din subconştient Ce se coboară-n geam Ca întuneric fără veste, Sunt ale oraşului intimidări, Enigme de hazard Şi anii ce-au fugit, Fără-nţeles Şi şoaptele uitării, – Sau fie Şi orice s-ar întâmpla…
Aghiotantul – George Coşbuc
Fugarule-al meu, tu te zbuciumi batut Si te miri ca ma clatin in scara ! Tu crezi ca mi-e teama de timpul pierdut ? Vai nu, ci de mine ca-s fiara ! Atunci la plecare plansesem tustrei Si mama, sarmana,
Anacreontica – George Coşbuc
I Ca Gyges, sardicul despot, Eu nu-s setos dupa renume, Nimic nu-nvidiez pe lume Si-a fi gelos defel nu pot. A mele griji si tainuiri Sunt toate numai sa port salbe Si sa-mi dedic pletelor albe Ghirlandele de trandafiri. De
Angelina – George Coşbuc
Balada din Albania Ca Dumitru-n albanime Mai viteaz nu era nime, Nici la brat mai viguros, Nici la umblet mai frumos : Era inger la iubire, Zmeu era la razboire ; Intre fete curcubeu, La batai trasnet si leu. El
Armingenii – George Coşbuc
Pe cand umbla Hristos prin tara Latind cuvantul sau frumos, Ovreii toti i-au scos ocara Si carturari de-ai lor cercara Prilegi sa piarda pe Hristos. Asa,-ntr-o noapte-ntunecata Cand vecinicul Mantuitor Dormea-ntr-o casa-ncrestinata, Gasitu-l-au ovreii-ndata Si sfat facut-au de omor. La
Atque Nos! – George Coşbuc
Iarna, când e lunga noaptea, s-adun finii si cumetrii Si-apoi povestesc de-a dragul, stând pe lavitele vetrii, Despre crai cu stema-n frunte, despre lei si paralei… Oh, ca mult îmi place mie sa ma pun la sfat cu ei Si
Aurora – George Coşbuc
Tu regină majestoasă, prietena lui Dumnezeu, Ca un râu d’argint să varsă luminosul păr al tău Peste drăgălașii umeri, când răsari însvăpăiată, Nobilă, cu ochi de zâmbet și cu mers ușor de fată. Și cum vii, o visătoare, rătăcind pe
Biserica ruinată – George Coşbuc
Biserica stã tristã pe golul mal al mãrii – O noapte-a fost, cumplitã, iar valul revãrsat Cu vuiet îngropat-a sub el întregul sat. Si bârne si cadavre si semne-ale pierzãrii Rãmaserã-n amestec prin mucedul nãmol Când apa se retrase lãsând
Blestemul trădării – George Coşbuc
Cu sfărâmate catapulturi Turnul muced sta-nclinat, Iar in poarta surii vulturi Frântă-si au de mult aripa, Stând să cadă-n toata clipa Peste pragul fulgerat. Insa-n veci vor sta la poarta, Că-i din cer blestem de veci. Noaptea-nvie-o oaste moartă, Si-i