e-lectura

Ca un val de cer senin Prins în volbură nomadă Curge vântul cristalin Pe câmpia de zăpadă. Fără urmă, fără ţel, Gândul meu pierdut aleargă La întrecere cu el, Şi se pierde-n zarea largă.

Pe-aceleaşi căi de mii de ani umblate, În goluri vaste legănându-şi sfera, Neptun adoră visător pe Terra, – O biată lume plină de păcate… El niciodată n-a trecut bariera Singurătăţii lui nevinovate, – Şi-n clipa asta ea e moartă, poate:

Lângă ţărmul tristei mări M-am oprit pe-o stâncă. Apa tremură spre zări, Verde şi adâncă. Sufletu-mi, împovărat De-o iubire moartă, Se ridică ne-mpăcat Şi cu el o poartă, Cum îşi duce greu în zbor Vulturul de mare, Peste valuri călător,

Pentru ce n-am concurat niciodata la premiile Academiei. Întâi, fiindcă mi-a fost lene… Al doilea, nu-s modernist Sentimental ca Demostene Şi nici ca Blaga – futurist… Al treilea, mi-e imposibil: Eu dezaprob şi versul şchiop Şi orice premiu divizibil… Al

Cin’ s-a fript cu ciorbă… Fratele nevestei unui negustor A venit odată pe la casa lor, Zicând că la noapte, mâine, cine ştie, Are gând să plece în călătorie Şi că, prin urmare, Vrea să-şi sărute sora la plecare. –

Bivolul şi coţofana Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coţofană Când în sus şi când în jos. Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc: – Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aşa de prost

Firul gândului frumos Un suspin mi-l taie, Că de-atâta vreme cos Singură-n odaie. Şi doar mâna mea, cu greu, Flori de fir împarte. Flori aleg, – dar gândul meu, Gândul mi-e departe! Uneori, când ţin la piept Strânsă cusătura, Închid

Daca nu ne-am fi-ntilnit (Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecare Tot asa l-ai fi iubit. Daca nu-ti iesam în drum Ai fi dat cu bucurie Altuia strain, nu mie, Mingaierile de-acum. Ai avea si vreun copil Care, poate (idiotul!),

Peste firea muta doarme Cerul plin de stele. Patru plopi ascund în umbra Casa dragei mele. Dar mi-a fost pesemne calea De-un dusman ursita: Am gasit lumina stinsa, Usa zavorita… De trei nopti aceeasi cale Bate calatorul. Cine n-are dor

Mişu St. Popescu vrea să divorţeze. Lung prilej de vorbe şi de ipoteze ! Unii spun că Mişu singur e de vină, Că la ei în casă n-a fost zi senină. Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie Şi-a