“Uneori, o generalizare pripită a simțirii de unul singur nu numai că poate să fie greșită, dar, ce e mai rău și cu mult mai mult decat atâta, – poate să descarce de emoție comunicarea.(…)” (din “Mitul ca exaltare a
Respirări XI – Nichita Stănescu
“Piramida ni se revela ca un soclu solemn pentru statuia punctului (…) O imensă temeinicie de piatră se trebuia întruchipată în piramidă pentru a susține punctul culminant din vârful său.(…) Ne dăm seama că tot ceea ce este concret e
Respirări XII – Nichita Stănescu
“Abia după ce se termină lupta, abia după ce se numără morții, abia după ce se spală putoarea săngelui, abia după ce se spală steaua de raze, abia atunci, si nici atunci, ceea ce este frumos ne trebuie, în pofida
Respirări XIII – Nichita Stănescu
“…fenomenul literar trebuie înteles profund diferențiat, tendința literaturii fiind nu aceea de a descoperi legi, ci aceea de a opta și a acorda tensiune emoționala legilor, de a reprezenta legile prin sentimente.(…) De aici decurge si forța educativă a literaturii,
Respirări XIV – Nichita Stănescu
“Nimic mai fals decât interpretarea ideii de frumos ca o idee a gratuitații. Nu exista frumos gratuit, – în primul rând si de aceea ca frumosul și ideea de sine a frumosului sunt un act de comunicare” (din “Nevoia de
Respirări XIX – Nichita Stănescu
“Dacă nu ții pe umăr un sac sau o armă, te poți trezi peste noapte ca iți răsare din el o aripă.” (din “Marele trohanter sau despre ritual”)
Respirări XV – Nichita Stănescu
“Actul scrisului este un act de rememorare, iar nu o acțiune, atunci când el se exercită în mod grav și fundamental. Ideile care vin în timpul scrisului sunt idei minore detestabile. A-ți exprima în mod coherent o idee sau un
Respirări XVI – Nichita Stănescu
“În ceea ce privește ritualul poeziei, esențial este cuvântul văzut, scris de mână sau tipărit; scoaterea cuvântului din zona sonora si fixarea lui în cea vizuala. (…) Ca vehicul poetic cuvântul scris tinde să-și piardă proprietațile sintactice, integrându-se unei morfologii
Respirări XVIII – Nichita Stănescu
“…În poezie nimeni nu se concurează cu nimenea. Totul este sa fii poet, și dacă ești, tu singur o stii, tu singur esti măreț sau jigodie, și, asta, numai față de tine însuți. Ce să fac dacă dimineața când mă
Retina lui Homer (I) – Nichita Stănescu
personale [ Jurnal ] din vol. “Antimetafizica l” Titu, îți scriu cu mare grăbire pentru că nu am loc de stat și mă aflu tocmai într-o gară. N-am nici un cuvînt potrivit la îndemînă, de aceea îți scriu razna și