Tu ţi-ai strecurat cîntecul în mine Într-o dup-amiază, cînd Fereastra sufletului zăvorîtă bine Se deschisese-n vînt, Fără să ştiu că te aud cîntînd. Cîntecul tău a umplut clădirea toată, Sertarele, cutiile, covoarele, Ca o lavandă sonoră. Iată, Au sărit zăvoarele,
Niciodată toamna… – Tudor Arghezi
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,
Omule – Tudor Arghezi
O lăcomie crâncenă,nebună. Adună,omule, adună, Căzneștete, fură, surpă și omoară. Îți trebuiesc putere și comoară. Iți trebuiescc palate și veșminte Să-ți zacă-n ele hoit și oseminte. Morminte, omule, morminte. Avidă, mâna ta se strânge, Storci aur și se scurge sânge.
Oseminte pierdute – Tudor Arghezi
Iubirea noastră a murit aici. Tu frunză cazi, tu creangă te ridici. Atât amar de ani e de atunci! Glicină tu, florile-ţi arunci. A mai venit de-atuncea să vă asculte, Voi plopi adânci, cu voci şi şoapte multe? Voi aţi
Pasul dulce – Tudor Arghezi
Singuratatea mi-e întotdeauna Şi pretutindeni bună-nsoţitoare, Asemuindu-mi sufletul cu luna Care înghiaţă viaţa cum răsare. Mişcarea-n jurul meu încetinează. Se micşorează uliţi şi cetate, Şi oamenii trecând pe la amiază Au gânduri şi cuvinte depărtate. Cui să-i vorbesc de nu
Paza bună – Tudor Arghezi
S-a întors cercetătoarea Să le spuie la surori Că-i deschisă toata floarea Şi câmpia, de cu zori. Şi-au plecat aproape toate La cules, cu mii si mii, Lăsând vorbă la nepoate Să-ngrijească de copii. Căci muscoii si bondarii Şi-alte neamuri
Psalm – Tudor Arghezi
(Ruga mea e fără cuvinte…) Ruga mea e fără cuvinte, Şi cântul, Doamne, îmi e fără glas. Nu-ţi cer nimic. Nimic ţi-aduc aminte. Din veşnicia ta nu sunt măcar un ceas. Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune, Nici omul meu
Psalm VI – Tudor Arghezi
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere Şi te pândesc în timp, ca pe vânat, Să văd: eşti şoimul meu cel căutat? Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere. Pentru credinţă sau pentru tagadă, Te caut darz şi fără de folos.
Psalmul de taină – Tudor Arghezi
O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-insul locul mumii, Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure, Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu: sacure, Tu ce mi-ai
S-astept? – Tudor Arghezi
S-aştept să vie viaţa cu coşurile pline Şi să-mi aştearnă daruri din zări pînă la mine? S-aştept în noaptea goală s-aud suind un pas De prieten fără nume, străin şi fără glas? Cu aripi adormite în dimineaţa lunii S-ştept să