e-lectura

Să vedem, ar putea graiurile mele Să-ţi vie ca nişte inele, Ca nişte brăţări, ca nişte cercei? Încearcă-le! Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei, Părechi şi despărechiate, Sau odată pe toate! Le-am suflat cu zmalţuri de

Un păianjen, ca un neg, Umblă lung, în şase peri. Abia-l vezi şi e întreg Cu nevoi şi cu dureri. Vine de la munca lui, Nu se-nşeală de picior. Îl aşteaptă, colo-n cui, Casa prinsă de urcior. Nu mă vede,

Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare. Şoptisei, poate, o-ntrebare, Sau, poate, un răspuns. Dar glasul nostru nu era ascuns? Poate zăream o şoaptă în pleoapa tremurată. A fost atunci? Acum e altădată? Şi tu şi eu tăcusem parcă de ani

Stupul lor de pe vâlcea Stă păzit într-o broboadă De trei plopi înnalţi, de nea, Pe o blană de zăpadă. Prisacarul le-a uitat, Şi-a căzut si peste ele Iarna, grea ca un plocat, Cu chenar de peruzele. Înlauntru însă-n stup

Într-o zi, prin asfinţit, Şoaricele a-ndrăznit Să se creadă în putere A pradă stupul de miere. El intrase pe furiş, Strecurat pe urdiniş, Se gândea că o albină-i Slabă, mică şi puţină, Pe când el, hoţ şi borfaş, Lângă ea-i

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe o carte, În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine, Prin rapi şi gropi adânci Suite de bătrânii mei pe brânci Şi care, tânăr,

De suflet îti atârnă cerceii ca de boltă, Ţii în verigi şi luna şi soarele şi norii. Tresari din tot azurul când l-au atins cocorii, Şi stelele din spice adie ca o holdă. Ţi-e sufletul ca marea, în crunta ei

Crăp uşa cu sfială, Odaia ţi-este goală. În perini se păstrează încă O urmă-a capului adâncă. La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea, Şi pe cearşaf o pată de cafea. M-am întâlnit prin casă Cu-o umbră vaporoasă. De când pierişi,

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.

Cu toate că i-am spus că nu vreau Mi-a dat noaptea-n somn să beau Întuneric, şi am băut urna întreagă. Ce-o fi să fie, să se aleagă. Puteam să ştiu că-n zeama ei suavă Albastra alburie era otravă? M-am îmbătat?