Scuturarea pomilor – Nichita Stănescu
-Scoală-te şi coboară-te de pe cracă, urlă la mine luptătorul, -Coboară cât mai iute cu putinţă, şi i-aţi şi cântecul: ia-ţi-l! -Mai lasă-mă să dorm, mai lasă-mă, l-am rugat, mai...
Se uita cu ochi negrii… – Nichita Stănescu
Se uita cu ochii negri sau cu bile se uita, sau, cu valurile mării, pasăre la dumneata Pe sub zborul dumitale cu ochi negri se uita prin atâta mult de...
Seara pe deal – Nichita Stănescu
Îndură-te de mine iubita mea visată cum timpul se îndură de ore altădată înțepenește-mi ochiul și neclipește-mi-l învârte-n juru-ți focul cu para de copil și lasă-mă-n căldură ca pe un...
Secunda vieții mele – Nichita Stănescu
Secunda vieţii mele mi-a luat-o un vultur în plisc patru morţi şi opt răniţi văzui pe şosea. Secunda vieţii mele în cer este în plisc la vultur patru morţi şi...
Semn 1 – Nichita Stănescu
Plutea o floare de tei în lăuntrul unei gândiri abstracte deşertul se umpluse cu lei şi de plante. Un tânăr metal transparent subţire ca lama tăioasă tăia orizonturi curbate şi...
Semn 12 – Nichita Stănescu
Ea devenise încetul cu încetul cuvânt, fuioare de suflet de vânt, delfin în ghearele sprâncenelor mele, piatră stârnind în apă inele, stea înlăuntrul genunchiului meu, cer înlăuntrul umărului meu, eu...
Semn 3 – Nichita Stănescu
Tu nu-nţelegi că cel mai greu e sentimentul? Tu nu-nţelegi că sentimentul unei pietre o smulge şi o zboară şi-o atârnă şi-o pluteşte? Tu nu-nţelegi că noi cădem lăuntrul nostru?...
Semn 5 – Nichita Stănescu
Ca şi cum ai vedea munţii plângând, ca şi cum ai citi din deşerturi un gând, ca şi cum ai fi mort şi totuşi alergând, ca şi cum ieri ar...
Semn 6 – Nichita Stănescu
O lumină fulgerătoare peste inima din mare vulturoaica se rupe-n două în cuib peste ouă. Pauză de gândire. Apoi o fulgerare în inima din mare când se rupe-n două vulturoaica...
Semnal – Nichita Stănescu
Încet! Mergeţi încet! Nu vedeţi? Piatra e obosită. Ea doarme. Doamne, ea doarme. Piatra e foarte obosită. Îndepărtaţi caii! Şi tu, ce faci acolo, tu... Cu tine vorbesc! Fii atent!...
Sete – Nichita Stănescu
Se dizolvă în mine, încet, chipul tău de piatră solubilă o, tu, dansând un menuet, pururea nubilă. Mă vor bea cândva, zeii şi vor simţi în mine gustul tău, cândva,...
Şi poate de aceea… – Nichita Stănescu
i poate de aceea, că nu suntem metalici şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi, de-aceea poate, când cocoşii galici se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi, - noi ridicăm din noi...
Și totuși… – Nichita Stănescu
Și totuși asta rămâne cel mai important, vechiul copac pe care l-au mai văzut și alții femeia dintâi, pe care-au mai iubit-o și alții, piatra dintâi, pe care-au mai împietrit-o...
Șo, pe zeiţă – Nichita Stănescu
Ce, tu eşti numai pentru privit ! Ce, tu crezi că moartea e numai pentru murit ! Ce, tu crezi că soarele e numai pentru răsărit ! Ce, tu crezi...
Somnolenţi – Nichita Stănescu
Nu se va mai vindeca în veci genunchiul acesta julit al lunii împiedicat cu raze reci de mine Nici stelele acestea şi julite nu se vor vindeca în veci căzute...
Somnul şi trezia – Nichita Stănescu
Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic şi nici tu am crezut că suntem de-o seamă. Ne-am mărturisit unul altuia cel mai tainic secret, - acela că existăm... Dar era noapte şi,...
Somnul cu fierăstraie-n el – Nichita Stănescu
Somnul cu fierăstraie-n el taie capetele cailor şi caii aleargă nechezind cu sânge, ca nişte mese roşii, fugite pe străzi, de la cina cea de taină. Şi caii aleargă, în...
Spargere – Nichita Stănescu
Înlăuntrul meu coajă de var de ou, stăteam pe întuneric până când cineva a spart coaja aceea şi am văzut că sunt gălbenuş într-un albuş şi este cu mult mai...
Spre Andromeda – Nichita Stănescu
E-un viitor pe care-l poţi atinge cu geana, îndărătnica mea femeie. Nu-i un joc, e numai un adevăr ce va fi la fel de prelung şi de melodios, ca adâncurile...
Spunându-ți un cuvânt – Nichita Stănescu
Spunându-ți un cuvânt te îmbrățisez mai mult decât cu brațele Păserile sălbatice au fugit speriate din tacerea pietrei de munte Lama lunii le-a taiat de pene. Deodată a-nceput sa ninga,...
Spunem Dor și atât – Nichita Stănescu
Sublimul aproape că nu suportă o definiţie ca noţiune şi nici nu ştiu dacă el este o noţiune; partea de noţiune a sublimului are mai puţină consistenţă decât partea de...
Spunere – Nichita Stănescu
Ce bunăvoinţă e a gândi cum fluturele în zig-zag fluturând. Ce blândeţe să ţi se pară că eşti; ce dulceaţă mi se pare profesiunea de călău, aproape la fel ca...
Stam lungit – Nichita Stănescu
Stam lungit şi iată smuls tras deasupra, tras de beregată îmbrăcat am fost şi dus în trup verde deodată. Ah, să mai fi fost doar eu iarbă pe un câmp...
Stare – Nichita Stănescu
Până la urmă cade sub inimă alunecând de pe ea, o mască sonoră. Carnea străvezie a orelor e mai pietroasă, cu fiecare oră. Linia frântă de fulger pieziş ia...
Stare (II) – Nichita Stănescu
În jurul meu mă încolăcesc ca să nu-mi dau voie spre sferă aidoma verdelui în jurul frunzii obligând-o să fie până şi efemeră. Mă sfârşesc cu dinţii, de bunăvoie, nu...
Starea de a fi cireşar – Nichita Stănescu
Ah, n-o să ştie nimeni gingaşa pricină a cireşului profunda pricină a stejarului cauza ochilor mei. Ah, n-o să ştie nimeni zburata pricină a păsărilor impietrita pricină a pietrelor cauza...
Străfund de ochi – Nichita Stănescu
Valul venind spre mine a împietrit în aer O, chiar şi tu, iubito, ai rămas într-o deplină nemişcare. Şi timpul are febră O, el mă arde secunda este fixă ca...
Strigaturi – Nichita Stănescu
Ce-ai de gând cu tine, fă, subțire și galbină, prună mult si platina icoană și datină ? Vrei sa fii tu rază, tu groasă cum e mugetu bătrână ca taică-tu...
Subit – Nichita Stănescu
Se izbucnise piatra în praf şi pulberi fine iar cerul se tăiase în două înspre jos şi soarele din infinit spre infinime răgea - umbros Salut, murim! În timpul ăsta...
Sufletul metalic al oraşului – Nichita Stănescu
Se face seară şi orizontul coboară. Oraşul îşi ridică un cartier spre lună. E un sunet de fier, de cabluri întinse. Umbrele oamenilor încep să apună. Când ridic braţul, umbra...
Sunt un om viu – Nichita Stănescu
Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată,...
Ţa-ţa-ţa, căpriţă, ţa! – Nichita Stănescu
Clempăn osul şi ciolanul şi izbesc luna cu anul Calcaneul mi-l înfig unde este cel mai frig Ţa, -ţa, -ţa, căpriţă, ţa Behăito, draga mea Dau şi eu cu mine-n...
Tăria nopții – Nichita Stănescu
Preț pentru rezumatul la franceză I Din mi spre fa bemol, tăcerea coboară grav, ecou de glastră… … se stinge ultima fereastră pe strada Dobrogeanu-Gherea. II Un boulean brodat cu...
Temă cu variaţiuni poezie : Partitura a III-a (se dedică lui Tilemachos Chytitis) – Nichita Stănescu
Lac de culoarea perlei, lac întins pe jos pe pământ, ah, tu, de ce eşti atâta de fricos şi te transformi în pasăre uriaşă şi vericală numai de spaimă că...
Tema cu variațiuni : Partitura a II-a – Nichita Stănescu
De frică să nu mă înec în el lacul se stinsese în sine cum perla şi-adună gârla lumină în sine. De frică să nu mă înec în ea se făcuse...
Temă cu variațiuni : Partitura a V-a – Nichita Stănescu
Se dezgheţase cubul cel de gheaţă redevenind întors şi lung şi lac. Crezând că vreau să mă înec în dânsul deodată-n sus el a zburat. Şi dacă gheaţa i s-a...
Tema cu variațiuni : Partitura a VI-a – Nichita Stănescu
Să fi crezut de mine lacul că sunt un simplu cal sau o descălecare de pe şa tinzând spre înecare de se făcu deodată vertical cu aripi de înaintare? Ce...
Tema cu variațiuni : Partitura a VII-a – Nichita Stănescu
u te abate, nu te tulbura lacule ca o lacrimă. Îmi ţin cuvintele în gură ca pe nişte perle. Ele îmi cad din surâs numai pe o tavă de argint....
Temă cu variațiuni : Partitura I-a – Nichita Stănescu
Acest lac, baltă în creştere, opalină, luciu monstruos de nici un fel de alb, fără de copac în oglindă, deodată s-a scuturat şi a zburat drept în sus cu nişte...
Testament – Nichita Stănescu
Mă cîrpesc cu vorbe, cu substantive, îmi cos rana cu un verb. Nobile paleative de serv. Îţi scriu cu trupul meu viaţa şi mersul stelelor ţi-l scriu. Vocala cea mai...
Testament latin – Nichita Stănescu
Când va fi să mor tăiaţi-mi capul! El n-a fost niciodată rudă cu trupul său. Trupul ardeţi-l! Capul îngropaţi-l. Ceea ce desparte un zeu, de lumină e cuvântul.
Text – Nichita Stănescu
Verdele ierbii e lenea ochilor mei, furnicile sunt şchiopătarea alergării mele, piatra e cuvântul meu nescris de dragoste către tine, stelele sunt micimea gândirii mele, urletul meu nu e semn...
Ținerea armei – Nichita Stănescu
Acest blând şi plin de spirit popor, nu-şi ţine arma pentru omor Această inimă de foc şi de miere nu-şi ţine sabia pentru tăiere Această privire plină de vis nu-şi...
Tinerii – Nichita Stănescu
Se sărută, ah, se sărută, se sărută tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete, se sărută întruna ca şi cum ei însuşi n-ar fi decât nişte terminaţii ale sărutului. Se...
Tot universul nostru era albastru şi gol – Nichita Stănescu
Tot universul nostru era albastru şi gol iar noi retraşi în bulgărul numit pământ viaţă eram deasupra şi la subsol murind, murmurând. Viii şi morţii viilor unii într-alţii şi unii...
Tragere la sorţi – Nichita Stănescu
Tragem la sorţi cu inima smulsă dintr-un străin. Martorul întreabă: cap sau pajură? Nici cap nici pajură, răspunde corul antic. Inimă, pur şi simplu. Inimă pe toate feţele? Inimă pe...
Trecător – Nichita Stănescu
Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei...
Trei cai – Nichita Stănescu
Ea mi-a spus, căci mă iubise, despre marele Ulise, care tocmai plânsu-mi-se de rău gând, de negre vise. El mi-a spus, căci mă urâse, despre lucrurile plânse, despre...
Trepte – Nichita Stănescu
Alergam pe o platformă infinită de beton alergam. Tăcerea era desăvârşită şi alergarea nu mi-o auzeam vederea platformei era amplă şi infinită şi n-o mai vedeam. Alergam pe-o platformă infinită...
Trist căntec de dragoste – Nichita Stănescu
Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar, candva. Numai iarba stie gustul pamantului. Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar, de inima mea, cand o paraseste. Aerul e-nalt, tu esti...