Recruții – Nichita Stănescu

    Luând ondularea de la râu și pasul de la nisipul rosu, din clepsidre, ei vin suavi, cum vine ceasul eternității peste piramide. Și trec etern păstrați, în alții, mereu aidoma...

    Respirarea aerului de sub aripă – Nichita Stănescu

      Nu, nu se poate vultur stingher, fără de roate să stea pe cer. Pasărea, marea care e-n zbor cu respirarea am s-o dobor. Dintr-o umflare pot ca să-i ţip aerul...

      Respirări I – Nichita Stănescu

        Si totusi ce este munca? De ce a ara e munca? De ce a gandi e munca? De ce a spera sperare e munca? De ce a visa visare e...

        Respirări II – Nichita Stănescu

          "Niciodată tatăl meu n-a suportat cu liniște ideea că sunt poet.(...) Om vital și predestinat muncii, el a înțeles că lăutarul trebuie plătit, iar când ești rupt de muncă și...

          Respirări III – Nichita Stănescu

            "Sfânt în om este sentimentul. El este în om și în afara lui în același timp. Sentimentul este hrana cu care el satură foamea secundelor pe care le are de...

            Respirări IV – Nichita Stănescu

              "Destul de târziu și abia după ce am învățat a vorbi mi-am dat seama că exist și, cu intensă uluire, că m-am născut.(...)...ce umbră de sine stătătoare și fără de...

              Respirări IX – Nichita Stănescu

                "A fi fără sens, înseamnă a nu fi. Descoperire brutală și violentă odată cu scrisul. Scrierea cuvântului este echivalența cu îmbracarea trupului în haine. Un cuvânt scris este un cuvânt...

                Respirări V – Nichita Stănescu

                  "Etica, morala, adică starea de conștiință a păcatului, a erorii, provin din depărtarea cosmică, la om, dintre gură și hrană. Această departare cosmică la om dintre gură și hrană izoleaza...

                  Respirări VI – Nichita Stănescu

                    "Dragii mei, feriti-va sa aveti dreptate prea repede, prea devreme, - ca sa mai aveti la ce visa! Dragii mei, feriti-va sa muriti de tineri, - ca sa puteti totusi...

                    Respirări VII – Nichita Stănescu

                      "...Iată-mă la o masă de prieteni. Mă ridic de fum să deschid fereastra pentru o aerisire. În drum spre canat, cu o raza ce-mi străbate creierul, apare judecata.(...) -Care este...

                      Respirări X – Nichita Stănescu

                        "Uitați-vă și voi dragilor cât de sus este și cât de atârnat este un cuib.În el oul poate să stea. Mai somn și mai speranța decât oul nu avem altă...

                        Respirări VIII – Nichita Stănescu

                          "Uneori, o generalizare pripită a simțirii de unul singur nu numai că poate să fie greșită, dar, ce e mai rău și cu mult mai mult decat atâta, - poate...

                          Respirări XI – Nichita Stănescu

                            "Piramida ni se revela ca un soclu solemn pentru statuia punctului (...) O imensă temeinicie de piatră se trebuia întruchipată în piramidă pentru a susține punctul culminant din vârful său.(...)...

                            Respirări XII – Nichita Stănescu

                              "Abia după ce se termină lupta, abia după ce se numără morții, abia după ce se spală putoarea săngelui, abia după ce se spală steaua de raze, abia atunci, si...

                              Respirări XIII – Nichita Stănescu

                                "...fenomenul literar trebuie înteles profund diferențiat, tendința literaturii fiind nu aceea de a descoperi legi, ci aceea de a opta și a acorda tensiune emoționala legilor, de a reprezenta legile...

                                Respirări XIV – Nichita Stănescu

                                  "Nimic mai fals decât interpretarea ideii de frumos ca o idee a gratuitații. Nu exista frumos gratuit, - în primul rând si de aceea ca frumosul și ideea de sine...

                                  Respirări XIX – Nichita Stănescu

                                    "Dacă nu ții pe umăr un sac sau o armă, te poți trezi peste noapte ca iți răsare din el o aripă." (din "Marele trohanter sau despre ritual")

                                    Respirări XV – Nichita Stănescu

                                      "Actul scrisului este un act de rememorare, iar nu o acțiune, atunci când el se exercită în mod grav și fundamental. Ideile care vin în timpul scrisului sunt idei minore...

                                      Respirări XVI – Nichita Stănescu

                                        "În ceea ce privește ritualul poeziei, esențial este cuvântul văzut, scris de mână sau tipărit; scoaterea cuvântului din zona sonora si fixarea lui în cea vizuala. (...) Ca vehicul poetic...

                                        Respirări XVIII – Nichita Stănescu

                                          "...În poezie nimeni nu se concurează cu nimenea. Totul este sa fii poet, și dacă ești, tu singur o stii, tu singur esti măreț sau jigodie, și, asta, numai față...

                                          Retina lui Homer (I) – Nichita Stănescu

                                            personale [ Jurnal ] din vol. "Antimetafizica l" Titu, îți scriu cu mare grăbire pentru că nu am loc de stat și mă aflu tocmai într-o gară. N-am nici un...

                                            Retina lui Homer (II) – Nichita Stănescu

                                              Personale [ Gânduri ] Titu, uneori trebuie să ai nervi de sârmă ghimpată,ca să suporți picătura de adevăr din nedreptatea ce ți se face. Metafora cu nervii de sârmă ghimpată...

                                              Ritual – Nichita Stănescu

                                                Norii se-nmulțesc învinețindu-se cu lacrimi calde de ploaie. La sold el are un fulger. Ah, voi munți pietroși ce alăptați cu piatră, Calea Lactee, din al vostru uger de piatră,...

                                                Ritual – Plâng in fața cifrei cinci – Nichita Stănescu

                                                  Plâng în faţa cifrei cinci - cina cea de taină fără şase. Unde sunteţi voi cei care sunteţi, iară voi care nu mai sunteţi, unde sunteţi? Rupeţi deci cuvântul, este...

                                                  Ritual de iarnă – Nichita Stănescu

                                                    Mereu câte-o cupolă, alta mereu. Ridicând ca de sfânt o aureolă, sau numai un curcubeu. Trupul tău drept. Trupul meu drept ca la o ceremonie de nuntă. Un preot de...

                                                    Rugăciunea – Nichita Stănescu

                                                      Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi ochiul şi întoarce-mă cu faţa spre invizibilul răsărit din lucruri. Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi inima şi toarnă-mi aburul sufletului, printre degetele tale. Iartă-mă şi...

                                                      Rugare – Nichita Stănescu

                                                        Mai urât de cât sunt pot fi văzut Mai frumos nu! ...mai sabie, da. Mai scut. Altfel am pierde bătălia, osul, artera, glia şi norul urâtul şi frumosul. Dă-mi Doamne...

                                                        Să ningă peste noi – Nichita Stănescu

                                                          ă ningă peste noi cu miei doar astăzi Să ningă inima în noi Noi niciodată nu am fost noroi O spun şi mieii care ning pe noi O, dulce, mult...

                                                          Sa nu ne ferim de suferință – Nichita Stănescu

                                                            Să nu ne ferim de suferinţă, ea este pământul cu morţi ai ierburilor şi cerul cu zei al vederii. Ea este focul mortal născător al luminilor, ea este patul cel...

                                                            Să nu pui mâna pe înger.. – Nichita Stănescu

                                                              Să nu pui mâna pe înger te sfătuiesc prieteneşte el nu e de jumulit pentru perini el se sfieşte el n-are aripi aşa cum crezi tu că el are aripile...

                                                              Să nu se spargă gheaţa – Nichita Stănescu

                                                                Să nu se spargă gheaţa înnegrindu-se lasă-i unii pe alţii, alţii pe alţii adormindu-se. Leneşi, somnoroşi, înalţii, Mai bine dă ninsoare mărită. Geometrie, noi suntem elevi. Să cadă memoria noastră...

                                                                Să sărutăm – Nichita Stănescu

                                                                  Să sărutăm această poartă de lemn bisericos și negru cu gură sângerând și moartă cu sufletul integru. Să n-o deschidem, să plecăm opuși ca polii doi, - magnetici, să fulgerăm...

                                                                  Salt – Nichita Stănescu

                                                                    Dau pătura de aer la o parte, Și umărul lucios și ochii-albaștri Îi las înfrigurați de cerul mare Ținând deasuprea mea un relief de aștri. Bat galaxii, în depărtare, Un...

                                                                    Sâmbătă, cu motocicletele – Nichita Stănescu

                                                                      Pe ploaie, cu motocicletele printre movile de flori, roșu ud; verde ud; apoi cenușiu. Cade prin aer o stea cu aripi. Singurătatea sparge sticlă până târziu. Un fel de frig...

                                                                      Sandaua lui Marc Aureliu – Nichita Stănescu

                                                                        Eseu I Mi-am spălat mai întâi mâinile, ca să fie curate pe stilou şi pe hârtie; mi-am spălat faţa şi mai ales ochii, dinadins, ca să vadă fiece literă scrisă...

                                                                        Sandule os lung – Nichita Stănescu

                                                                          Sandule os lung, subţire tras de foame din vorbire Tu mai mare peste roţi ai putut să fii când poţi şi nu ai mai fost putut rază, os de rază,...

                                                                          Şapte haikuuri – Nichita Stănescu

                                                                            Pe carapacea broaștei țestoase cad lacrimi. Plângi… sau plouă? *** Când te-am văzut m-a lucit un vânt suav de stea căzătoare. *** Te-ngălbenește bănuiala mea cum toamnele, frunzele. *** Noapte...

                                                                            Sărutul – Nichita Stănescu

                                                                              Vederea lumii se-ndumbrea, când noi ne sărutam în piețe și în scuaruri Un aer mat ne-nfășura, și nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea. Doar steaua neagră a părului tău...

                                                                              Scama – Nichita Stănescu

                                                                                De sus de undeva o mică scamă, Venită-ncet, plutește vag, cu teamă Se urcă și coboară lent prin tindă, s-oprește se-admiră în oglindă Spre ghemul cel tăcut din colț coboară...

                                                                                Schimbarea – Nichita Stănescu

                                                                                  Deodată, am simţit cum renaşte în noi o vorbire, şi tremuram cu gurile lipite de ea. Ce ochi mai trebuie să fi avut şi auzul când lângă ureche auzirăm o...

                                                                                  Schimbarea aerului – Nichita Stănescu

                                                                                    Mă uit în ochii tăi şi îţi spun: în curând vom da naştere unui copac dureros şi verde, dureros şi verde. Continuăm? -Continuăm! Îţi pun o mână de fier pe...

                                                                                    Schimbarea la faţă – Nichita Stănescu

                                                                                      Am schimbat naşterea pe moarte În rest am rămas de tot sărac. M-a izbit cu aripa un înger şi am devenit rege, pe un tron în prăbuşire. Nu ştiu ce...

                                                                                      Scriptură – Nichita Stănescu

                                                                                        Să ieşi în afară, să nu mai fii, să nu şi nu, ca şi cum nici n-ai fi fost. Efortul şi munca de atunci şi de acu, e pasăre fără...

                                                                                        Scrisoare medievală – Nichita Stănescu

                                                                                          Duceam în viteză piramide de var, dar nu pentru ziduri, nu, nu. Duceam cuvintele acestei limbi romane dar nu pentru a fi spuse de guri. Noi suntem, iubito, aceiaşi. Numai...

                                                                                          Scrisorile de dragoste I – Nichita Stănescu

                                                                                            I Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare. II Ioachim spuse: Singurul fapt care nu este un fapt al lucrurilor, ci un fapt în sine...

                                                                                            Scrisorile de dragoste II – Nichita Stănescu

                                                                                              XII Lasă-te pradă, lasă-te mâncat, lasă-te smuls din rădăcină, lasă-te rupt. Ninge dacă eşti în stare să îngheţi, - iar dacă nu ai firea îngheţului în tine însuţi, lasă-te nins...

                                                                                              Scularea din somn – Nichita Stănescu

                                                                                                Ca să ştergem faptul că ne-am strâns în braţe Vom trăi noi alte vieţi Viaţa scândurii, moartea pomului... Ca să ştergem respirarea ne vom umple, ne vom umple nu de...

                                                                                                Scurtă baladă – Nichita Stănescu

                                                                                                  Numai fereastra ta nu se stinge, nu. Singură sus, lângă cer, orbitoare, ca un ochi mă fixează când trec bolnav de vini imaginare. Numai arborii tăi nu-şi pierd în iarnă...

                                                                                                  15 mai 1848 – Vasile Alecsandri

                                                                                                    Fraţilor, nădejde bună! fiţi cu toţi în veselie! Cerul însuşi ocroteşte scumpa noastră Românie! Azi e ziua de-nviere a românului popor, Care singur îşi urzeste dulce, mândru viitor. Priviţi cerul...

                                                                                                    Scurta povestire – Nichita Stănescu

                                                                                                      De mine cum trecea grăbită îşi rupse umbra şi apoi cum i-o luai în braţe, iute veni ca să mi-o ceară înapoi. Şi astfel ditamai bărbatul a fost nevoie ca...