Triumful – Nichita Stănescu
Tatăl meu plângea cu lacrimi sărate pe roata căruţii. Caii cei patru la număr, trăgând la cvadrigă, muriseră de insolaţie şi de alte stele! Pe jos, copii, vă zic, să...
Țurca – Nichita Stănescu
I Pe maidan s-au strâns mucoșii ca de-atâtea alte ori cu năsuc ș-obrajii roșii, înarmați în mâini cu sfori. Pe maidan îi promoroacă, dar copiii nu țin seama; gata-s puși...
Tu pluteşti – Nichita Stănescu
Tu pluteşti ca un vis de noapte Deasupra sufletului meu. Iţi sprijini tâmpla De inima mea ca de o piatră roşie, Şi aştepţi să-ţi spun numele Tuturor lucrurilor Pe care...
Umbra ta… – Nichita Stănescu
Iată, corzile stelelor vuiesc lumesc, nelumesc Uite, semne se-arată în lume bune, nebune Şi tu, ce mai faci, dragostea mea? Umbra ta, spune-mi-o, cărui s-o dărui, s-o nărui?…
Un om de cal – Nichita Stănescu
"...Iute spre ziduri urcă fatalul cal, îndesat cu oşteni..." P.Vergilius Maro - Eneida Faţă de ceea ce există nimica nu este nici mare nici mic. Noi spunem: "pământul, pământul!" Dar...
Un pământ numit România – Nichita Stănescu
I Şi-a venit un nor cu coarne peste sufletul meu, Doamne să mă-npungă a venit numai chiar din infinit. Şi-a venit un os subţire dintr-o altă-naltă fire dat cu fluier...
Un soldat… – Nichita Stănescu
Un soldat ţinându-se cu mâinile de marginea unui nor... De bocancii lui, cu mâinile încleştate se ţine alt soldat. De bocancii lui altul, apoi altul, apoi altul şi altul, şi-aşa...
Una mai am – Nichita Stănescu
Una mai am dar nu spun care-i şi nici nimica nu mai zic de-acuma. Cântecul Larei cercel mi-a atârnat azi de ureche şi de fum. Mă clatin, dar ce ochi...
Uneori mă tem… – Nichita Stănescu
Uneori mă tem cu spaimă de somn că și ceea ce iubesc ar putea sa se fi născut. Morții n-aș vrea să-i încredințez dureroasa posesiune. A fi din naștere -...
Vârsta de aur a dragostei – Nichita Stănescu
Mâinile mele sunt îndrăgostite, vai, gura mea iubeşte, şi iată, m-am trezit că lucrurile sunt atât de aproape de mine, încât abia pot merge printre ele fără să mă rănesc....
Vederea aceasta e relativa ochiului meu – Nichita Stănescu
Eheu, ţipă gândul. Taci dracului, i-am spus ierbii verzi. Pierzi totul, i-am spus. Vor înceta aceaia care pot să iubească, domnească va fi aşezarea ta între morţi. Secunda aceasta e...
Viata mea se iluminează – Nichita Stănescu
Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec...
Vietate – Nichita Stănescu
Ca să vezi, dragă Titu, cum te poate izbi în ceafă amintirea unei iubiri de altădată şi de neuitat totodată cu altădată! Când eram foarte tânăr, prietenul meu, poetul Grigore...
Visul unei nopti de iarna – Nichita Stănescu
Aparea in stele dintate chipul tau de atunci, numai contur. Noptile mele, in noptile mele. Stam lungit pe zapada, privirea imi hoinarea printre cetini, in jur, Si nu mi-era frig....
Visul unui cal – Nichita Stănescu
La smarald sunt dus, pe brânci, fiindcă-i place ei smaraldul cel cu-nverzituri adânci pentru unul, pentru altul. na, îmi zise ochiul ei cu sprânceana rotunjită paşte-l dacă poţi şi vrei,...
Vitraliu – Nichita Stănescu
Umbra ta, lovindu-se de ziduri, iar se sparge-n cioburi colorate. Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă adunând pierdutele-i pătrate. Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii, peste geamuri ţi...
Zarul – Nichita Stănescu
Eu te văd pentru că există vedere, te aud pentru că există cântec, te miros pentru că există flori, te îmbrăţişez pentru că există braţe, te merg pentru că există...
Zbor lent – Nichita Stănescu
I se apropiau ochii unul de altul la fel de încet şi de timid cum se apropie adâncul de înaltul gândit, de negândit Vedeam ce poate vede doar urechea de...
Zicere – Nichita Stănescu
Orice om prost este o gratie. O, tu abundenţă de colivii! Inimă tu, felină prămaţie pândind peste tot colibri. Ca noroc, păsările cântătoare stau la locul lor agăţate în cui....
Zile şi morţi – Nichita Stănescu
Te miri unde se află ochiul, noi suntem lacrimile lui risipă de sare, risipă de apă. de fier e risipă în cuie. Vom spânzura de vederea noastră stele gemânde, nodul...
Zvon – Nichita Stănescu
Fiarele înainte de zori îşi scutură de pe sine tandrele putori, damfurile, izurile, pătratele, prismele. Răsare obişnuinţa, legea, idolul nenăscutul, vag-plodul. Este neliniştea care vesteşte fiecăruia în singurătate că este....
A fost odat-un cântăreț – Mihai Eminescu
A fost odat-un cântăreț, Frumos și simțitor. Cântat-a-ntr-un castel măreț La masa regelui. Frumoasă fată el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaștri râzători, Cu părul aurit. Și cântărețul...