Oul cu iris – Nichita Stănescu
Fiecare vorbă caldă, sub ea cloceşte un ou al vorbirilor noastre. Vii verbe, o, voi, cu frunze verzi-albe-albastre. Oul deschide deodată o pleoapă: sub iris se aude bătând pliscul nenăscutei...
P.S. – Nichita Stănescu
Mă mai doare încă dragostea mea de ea aşa cum îl mai doare încă pe cel căruia i s-a retezat piciorul, - piciorul retezat. Mă mai doare încă minciuna ei...
Pădure arsă – Nichita Stănescu
Cădeau fulgi negri. Şirul de copaci lucea, când îmi mutăm pe el privirea. De-atâta vreme rătăceam tăcut târându-mi singur amintirea. Şi se făcea că stelele scrâşnind îşi îmbucau, înţepenite, dinţii....
Palatul vulturului – Nichita Stănescu
Cuvintele sunt pruncii pe care-i alăptăm cu viaţa noastră. Cuvintelor nu le place decât gloria, sângele şi cuţitul. Poeţii sunt taţii care nasc taţi, sunt cei care se spintecă de...
Palindroame – Nichita Stănescu
Dus aici beţiv opal lapoviţe bici asud. Dur, o vietate cal- la cetate: ivor ud. (Citind versurile două câte două, de la coadă la cap, se va afla acelaşi enunţ.)
Pamânt – Nichita Stănescu
Care, cum a rostit cuvântul, a dispărut cu noapte şi vântul iar ochilor le-a mai rămas să vadă doar urmele lor umede în zăpadă. Unde s-au dus? De ce s-or...
Până târziu, aşteptând o fată – Nichita Stănescu
Apa bate-n steampuri malurile nopţii, rispind ovale fumurii şi reci. N-o mai cerc cu palma, nu mai trag cu sorţii: noaptea-i fără lună, să te văd când treci. Șirului de...
Papirus cu lacune – Nichita Stănescu
Deodată mi-a explodat sticla ferestrei împroșcându-mă cu cioburi străbătute de vechi priviri. În cadru se arătă un înger atât de bucălat încât avea un cap rotund și două aripi ascuțite,...
Parca dormim si visam – Nichita Stănescu
Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea, şi eu am crezut-o, pentru că devenea mai grea sau mai uşoară după voie asemenea păsărilor în zbor. Alergam în sus pe scările...
Pasăre dormind – Nichita Stănescu
Doarme, Doamne, pasărea tăvălindu-şi aripa sub ea, numai sub ea sub ea, numai sub ea... Plouă nori, plouă de somn, vis de beizade, de Domn Pasăre dormind, pasăre mâncată, mistuită,...
Pasăre – Nichita Stănescu
Eu o iubesc, dar ea nu stie; mult prea copil, mult prea copilarie rezida-n trupul ei de lapte si in frumoasa cifra sapte si in frumosul brad ninsos si-n mult...
Pe fondul foarte verde al ierbii – Nichita Stănescu
Ce-ar fi să destupăm iepurele cum destupăm sticla să turnăm în pahare iepurele roşu. Ce-ar fi să destupăm copacul şi să lăsăm să curgă pe jos alcoolul lui. Ah, după...
Pasăre trecând printr-un nor – Nichita Stănescu
Un sunet ma înconjura şi ma ducea cu el pe peasupra oraşului, departe, pe sub norul cerului strabatut de fâşii alunecatoare de noapte. Voci joase vorbeau atât de incet încât...
Pe un pod de farmec – Nichita Stănescu
Pe un pod de farmec adesea am trecut întins între o frunză şi adierea ei aproape balerin pe cântecul tăcut un fel de doi legând pe unul cu un trei....
Pean – Nichita Stănescu
Nu trebuie înţelese sentimentele, - ele trebuie să fie trăite. Nu trebuie înţeleşi porcii, - ei trebuie să fie mâncaţi. Nu trebuie înţelese florile, - ele trebuie să fie mirosite....
Peer Gynt – Nichita Stănescu
E tare frig, amarnic frig divin senin de sticlă și pomii suri cu ramul gol reînfloresc pe ziduri Resfiră vântul zurgălăi lipind pe geam petale pitici voinici în aer dau...
Peisaj de iarnă – Nichita Stănescu
O vreme de argint masiv pe-alocuri innegrit de vreme, tintat cu sori, metalic tiv, la orizont scrasneste, geme Copacii de argint, tacand, din crengile de-argint, oprite, nemailovind, nemaisunand nici ore-ovale...
Pentru că înot și zbor în sus – Nichita Stănescu
Pentru că înot și zbor în sus, abia mă mai ajung din urmă amintirile ca niște bule de aer, undele mișcătoare. …Globuri străvezii, globuri reci, luminate și întunecate, azvârlindu-mi pe...
Pierderea ochiului – Nichita Stănescu
Aş ciocăni cu unghia pâna când n-aş mai avea unghie, şi cu degetul până când mi s-ar toci. Dar a venit la mine orbul şi mi-a spus: Lasă-ţi, frate, unghia-n...
Plantonul de noapte – Nichita Stănescu
Soldaţii dorm cu un braţ căpătâi atât de destinşi, că portocalie pe chip le răsare faţa dintâi cea din copilărie. Singur plantonul e treaz şi-i priveşte în tăcere. Peste odihna...
Plautilla – Nichita Stănescu
( Se dedica lui Valeriu Matache ) Mai mă las și eu câteodată între un fel de plată nenăscut fiind nimeni nu mă va vedea murind Dar m-apuca dorul cel...
Ploaie în luna lui Marte – Nichita Stănescu
Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odăii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o...
Poem – Nichita Stănescu
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea, de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
Poetul şi soldatul – Nichita Stănescu
Poetul ca şi soldatul nu are viaţă personală. Viaţa lui personală este praf şi pulbere. El ridică în cleştii circonvoluţiunilor lui sentimentele furnicii şi le apropie, le apropie de ochi...
Poetul în pin – Nichita Stănescu
Pe craca nălucită, a pinului din seară în pălmi mai strânge scoarţa, ca mâinile de prietini şi râde surd poetul privind spre văi, aiurea şi mîngâie cu talpa văzduhul de...
Poetul şi dragostea – Nichita Stănescu
Te-ai făcut subţire şi prelung, şi un sentiment ciudat te doare, şi eşti mândru, şi ţi-l porţi pe umăr ca pe-un şoim de vânătoare. Şi prelungi, privirile îţi trec chiar...
Poezia – Nichita Stănescu
Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este ţapa care plânge, ochiul călcâiului...
Poezia – Nichita Stănescu
Ea se hrăneşte din privirile fixe ca să poată exista, şi, când ochii se-nchid, se adapă din întunericul eliberat de polii asurzitori ai timpanelor. Astfel trăieşte tot timpul, deşi, uneori,...
Pomule, copacule – Nichita Stănescu
Pomule, copacule, ai inimi cu miile şi umbre, cu sutele - nu te latră câinele. Îţi ţii inimile-afară. Îmi ţin inima în seară, trupul meu o înconjoară, Pomule, copacule, ai...
Popas – Nichita Stănescu
La ce mai tresari din clipite Tăcerea nu-i, nimenea nu-i S-aştearnă văpăi logodite Pe scoarţe albastru-verzui. Şi zorii la ce-i mai ascult Verzui, cum se crapă în zare, Pe laviţă...
Poveste – Nichita Stănescu
Eu am trăit o stea îndepărtată cu reci dulăi lătrând în raza ei, sub frunza nevăzută dar înfiorată cap, trunchi şi membre, devenirăm trei. Tăiat de numai lama unui fost...
Potcoavă – Nichita Stănescu
Nu mai emiţi nimic, nu mai primesc semnale ori poate nu mă mai gândeşti, ori poate tu l-ai şters dintre vocale i-ha, i-ha, la vechi caleşti pe calul dumitale. Nu...
Poveste sentimentală – Nichita Stănescu
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei, tu - la cealaltă, ca două toarte de amforă. Numai cuvintele zburau intre noi,...
Prăbușirea unui vultur într-un om – Nichita Stănescu
M-a izbit vulturul prăbuşindu-mi-se pe umăr. Clonţul lui mi-a luat aerul din plămâni,- treaz fiind încă, m-am trezit cu lăuntrul meu plin de zburătoarele cerului. Ferească-mă, să stea şi cerul...
Prescriere – Nichita Stănescu
Nu sunt vinovat că nu mai sunt acelaşi. M-am vindecat de răni când rănile mi s-au vindecat de trup, de durerea lor de a avea un trup.
Preşedintele Baudelaire – Nichita Stănescu
Bolnav m-am dus la preşedintele Baudelaire, Saturn îmi trecuse prin zodie şi disperat că absintul e interzis în localuri şi că, în genere, nici nu se mai fabrică locuiam într-un...
Presentiment – Nichita Stănescu
Nu ninge cand e foarte frig. Nu ploua cand e foarte cald. Nu vin cuvintele cand te nasti. Nu vine anul nou cand mori. Nu pentru vedere este lumina. Nu...
Primăvară – Nichita Stănescu
Primejdii dulci alcãtuind sub gene, mi te ivesti istovitor de dulce cu sânii bulbucati zvâcnind sã culce pe ei sãrutul lutului, alene. Te stingi încet din mine, iarã sub piept...
Prin gard – Nichita Stănescu
–Haai cu tro-ti-ne-ta… taa… ne jucăm la mine-n curte sub salcâm. Din bețe scurte, din carton și tinichea, sfoară, cretă, geam și clei, bile și nisip și pietre, facem o...
Prinţul căzând de pe cal – Nichita Stănescu
Prinţul căzând de pe cal striveşte-n cădere un înger. E sentimentul total pentru care azi sânger. E steaua cea rea, e steaua cea gri, e steaua cea verde, marele A...
Privind și meditând – Nichita Stănescu
Unde se termină ţărmul nu începe marea dincolo de ţărm nu e nimic corăbiile plutesc prin arbori delfinii amestecându-se cu dulăii ne latră şi ne înoată prin iarbă Unde se...
Privind-o, mama mea – Nichita Stănescu
Cadea peste aceasta femeie iubită timpul tot trăit de mine, o lumina pe aceasta femeie iubită trăitul timp de mine. N-am putut să-mi smulg privirea De pe aceasta femeie iubită....
Quadriga – Nichita Stănescu
Lui Mihai Eminescu şuieră o quadrigâ pe câmpia secundelor mele. Are patru cai, doi luptători. Unul e cu ochii-n frunze, altul cu ochii în lacrămi. Unul îşi ţine inima înainte,...
Privire – Nichita Stănescu
Mi se năluceşte câteodată întregul cerului ocean. Corăbiile stelelor sunt scufundate. Lumina-mi pare câteodată catarg cerând un ajutor acelui vechi înec şi-ncet încet orbesc.
Rău de frumuseţe – Nichita Stănescu
Nu spun că a fost un noroc că te-am născut. Spun numai că a fost o minune. Caută să nu mori iubita mea, Încearcă să nu mori dacă poţi. Mie...
Rămânere de pietre – Nichita Stănescu
Rămân pietrele după ce se face seară, rămân casele de după ceară, de după sângele acesta vărsat ca un aer în care nu zboară nimeni. Urcă tu spre trista catedrală,...
Rânduri pentru cuvintele “nu” şi “da” – Nichita Stănescu
În poarta curţii unde m-am oprit M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit - Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!... Şi-n pragul porţii-n care am bătut Un buldog negru m-a recunoscut Şi...
Râsu’ plânsu’ – Nichita Stănescu
Pleoapă cu dinţi, cu lacrimă mânjită, sare căzută în bucate, dovadă că nu pot trăi numai acum sunt amintirele mele, toate … Dovadă că nu pot vedea fără martori e...
Războiul – Nichita Stănescu
Acest bolovan a dat o ramură verde. O, cântec de privighetoare al caprei. Din subțioara de lapte a mamei am alunecat în subțioara de spirt a tatei. De bună seama...
Recele echilibru al stelelor – Nichita Stănescu
Vor veni timpuri minunate când echilibru rece al stelelor se va rupe, şi când şirurile celor care au fost se vor uni cu cei care sunt Omul, o câte trupuri...