Joc de unu – Nichita Stănescu
Lumina surâdea pe ierburi şi pe ramuri cu-ntregul ei alai de foşnete şi lamuri în care îţi afunzi uitarea şi te pierzi. La ce-au mai nălucit, în calea mea, mlădie,...
Jupiter conservator – Nichita Stănescu
Orice lucru e mai puţin real decât amintirea mea despre el. Orice amintire e mai puţin reală decât faptul naşterii. O, voi strămoşi, tu strălumină, gingaşule de ochi, pat de...
La începutul sfârșitului – Nichita Stănescu
Îşi lăsase atâta de repede ochii în jos, ca pe două satâre ascuţite şi sclipind, tăind gâturile vulturului bicefal şi ierbos, în sânge lăsându-l zbătându-se şi murind. Un miros de...
La mormântul lui Baudelaire – Nichita Stănescu
Trec pietrele, măreţ cadavru, rămas cu ploile în unghi! Mai neizbit, las trupul meu acesta la gândul tău să-ncline un genunchi. Rup floarea transformată în paianjen, şi-o las pe tâmplă...
La nord de nord – Nichita Stănescu
Şi ceea ce nu există poate să moară, la fel ca viaţa unui animal boreal despre a cărui stare crepusculară n-am ştiut niciodată nimic. El apărea cîteodată în felul tău...
La o margine – Nichita Stănescu
Nevoia de geometrie e o spălare nevoia de cifre e un somn al revelaţiei, nevoia de cuvânt e o negare a firescului. Natură, tu, izbucnire în hohote de râs şi...
La poarta – Nichita Stănescu
Vaselica din Socoli Suferă de şapte boli; una-n suflet, trei în ea; şi-alte trei la bidinea, c-a făcut amor pe bani cu lichele şi golani. Blestemat s-ai fie patul, c-a...
La ultimul etaj – Nichita Stănescu
Ea stă singură acum la ultimul etaj, mirosul ei suav pîlpîie, oraşul se îndepărtează - înhămat la cîini vagabonzi şi flămînzi Să punem pîine pentru vrăbii şi trupurile noastre uscate...
La-nceputul serilor – Nichita Stănescu
Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită. Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere. Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită din a timpului curgătoare putere. Simţeam că...
Labirint în flăcări – Nichita Stănescu
Deci ceea ce nu se-nţelege suie în ceruri, palid fum, dă Lycurg o nouă lege poimâine, mâine, acum, - Cum că potrivit se-arată la distrugerea de sens litera neînarmată în...
Lae Labiş, nu pleca, mai stai! – Nichita Stănescu
MOTTO: Tristeţea mea aude nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră N. Stănescu (versuri scrise pentru N. Labiş) La vârsta ta, poete, moartea e-o părere Ca şi pulberea nopţii...
Laşi mirosul tău în aer … – Nichita Stănescu
Laşi mirosul tău în aer de metal şi de femeie şi de car încins pe lutul al întinderii caldee, de coloană viitoare dintr-un secol nenăscut de zid ars de o...
Laudă omului – Nichita Stănescu
Din punctul de vedere-al copacilor, soarele-i o dungă de căldură, oamenii – o emoție copleșitoare… Ei sunt niște fructe plimbătoare ale unui pom cu mult mai mare! Din punctul de...
Lecţia despre cub – Nichita Stănescu
Se ia o bucată de piatră, se ciopleşte cu o daltă de sânge, se lustruieşte cu ochiul lui Homer, se răzuieşte cu raze până cubul iese perfect. După aceea se...
Lectia de zbor – Nichita Stănescu
Mai întâi îţi strângi umerii, mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor, închizi ochii refuzi auzul. Îţi spui în sine: acum voi zbura. Apoi zici: Zbor. Şi acesta e zborul....
Lecţia despre cerc – Nichita Stănescu
Se desenează pe nisip un cerc după care se taie în două, cu acelaşi băţ de alun se taie în două. După aceea se cade în genunchi, după aceea se...
Leoaica tânără, iubirea – Nichita Stănescu
Leoaica tânără, iubirea mi-ai sărit în faţă. Mă pândise-n încordare mai demult. Colţii albi mi i-a înfipt în faţă, m-a muşcat leoaica, azi, de faţă. Şi deodata-n jurul meu, natura...
Liliacul – Nichita Stănescu
n liliac mi-a înflorit Surata primăvară Sub geamul meu l-a răsădit Cu taină într-o seară Cu frunzulițe de smarald Și stele moi în geamuri Când razele în el se scald...
Linia împăcată cu sine însăşi – Nichita Stănescu
Nu te poţi rupe în două, ci numai în trei, nu ocolirea, ci ruptura închide Triunghiul vă zic dragii mei, e izbăvirea unei oglinde. Astfel se termină viaţa mea văzută...
Liniște – Nichita Stănescu
Un nu ştiu ce în seara aceea era, plopii îmi păreau piroane în palme de Iisus şi se făcea că în tăcere piatra ne cânta un tril de sus, de...
Luare – Nichita Stănescu
Tu n-ai să mă laşi, nu, nu, nu mă lăsa frate plopule, frate! Vin şi îmbrăţişez cu repedea mea viaţă viaţa ta lentă N-ai să mă laşi, nu, aşa că...
Luarea pulsului – Nichita Stănescu
Cad si mor frunzele de sicomor, cad si urlă cărămizile din turlă, clopote cu aripi ding-dang, ding-dang Eu mă rup de piele, carne fără rang, nădusind cu sînge, vouă vă...
Lui Tudor Arghezi – Nichita Stănescu
Te-ai oprit? te-a strapuns vegetal, galgait, ochiul supt, de telal, sa-l mangai sa-l rasfeti in urechi: - Haine vechi cumparam! Haaineee vechi... Pantecul ti-i jigarit, ghiortaiala te-a ghicit. Inima...n-ai palalaie...
Lună in câmp – Nichita Stănescu
Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul, sub cortul adormiţilor gutui şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui. Mi s-ar părea că...
Lupta cu cinci elemente antiterestre – Nichita Stănescu
I Generalul a venit la mine şi mi-a spus: „Eşti singurul care mai poate face ceva; de tine depinde dacă vom mai fi sau dacă nu vom mai fi astfel"....
Mă învelesc de frig… – Nichita Stănescu
Mă învelesc de frig într-o speranţă cum se-nveleşte soba nou zidită în relieful de faianţă cu focul pururi logodită. Nu pune mâna peste mine dacă-i vară căci n-ai să înţelegi...
Mă las în continuare – Nichita Stănescu
Mă las în continuare de mine însumi plâns ca-n vremea când puneam un ochi albastru la idee, şi pe deasupra o sprânceană ca să-l ţină strâns şi-ntrors din ce e...
Mă asemui unui copac – Nichita Stănescu
Mă asemui unui copac. El are foarte multe braţe, şi eu, foarte multe braţe : două vizibile, o mie invizibile. Când sufla vântul braţele lui foşnesc; mă gândesc că atunci...
Mă las locuit – Nichita Stănescu
Mă las locuit de o impresie sumară beată poate. Aseară desigur, aseară erau cu mine amintirile toate. Circulă dragă, i-am spus. Aceasta e vîna, artera. Mai sus, mult mai sus,...
Mai bine să ai albul zăpezii! – Nichita Stănescu
Ferește-te să ai dreptate Când ești îndrăgostit. Mai bine să ai umbră, mai bine să ai rază, mai bine să ai lacrimă, mai bine să ai orice altceva! Un om...
Măiastră – Nichita Stănescu
Am născut o pasăre azi-noapte pe când întindeam privirea de la unu pân la şapte contemplând nemărginirea. Din privirea mea gravidă ea şi-a scos clonţul lividă şi-a zburat fâlf-fâlf departe...
Marină – Nichita Stănescu
Înfăşurat într-un val strângând în braţe un peşte simt malul cu iarbă natal, cum mă izbeşte. Înfăşurat într-un corp, strângând în sine un cuget, mi-e strigătul orb lovit de un...
Meteoritul lent – Nichita Stănescu
Am presimţit că zeul doarme fără respiraţie Am presimţit că zeul doarme fără respiraţie undeva în părţile mai albastre ale cerului. Ca o spermă luminoasă şi leneşă, câţiva meteoriţi au...
Mi se făcuse… – Nichita Stănescu
Mi se făcuse de altceva, de ceva sărat, de ceva acru, m-aș fi înmultit cu cerboaicele, m-aș fi ondulat tot mai sus unde-i apăsarea de la coloană, de la templul...
A fost cândva pământul străveziu – Lucian Blaga
A fost cândva pământul nostru straveziu ca apele de munte-n toate ale sale, în sine îngănând izvodul clar şi viu. S-a-ntunecat apoi lăuntric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n...
Mișcare în sus – Nichita Stănescu
Cerul se deșira în curcubee repetate. Pe dunga lor, săgeata trupului în sus, fiece vârstă-și încorda, tăind la jumătate arcul culorilor, supus. Și se loveau în mine două sentimente, unul...
Mit – Nichita Stănescu
Incapabil să pierd inapt pentru fire, alerg în neştire. Foarte greu mă primesc să fiu cum sunt. Locul ceresc e sub pământ. Iar pământescul mănâncă de foame cerescul.
Moartea păsărilor – Nichita Stănescu
Deasupra de zarzari, de tigle, de cosuri se înnoreaza cu pasari. Îngerul sta cu aripile-ntinse, foarte întinse. Penele din stînga îi trec printr-un zid, aripa din dreapta si-o reazema de...
Moara – Nichita Stănescu
O piatră de moară ocăra să moară boabele de grâu: „Auzi ce desfrâu Să nu vă lăsați, surate, măcinate! Neghina-i de vină!… Dar vă vin de hac, praf vă fac,...
Morţile iubite – Nichita Stănescu
Sunt gata să mor înecat în aceste sunete de privigetoare asupra cărora m-am întâmplat în dimineaţa răsărind fără soare. Mă agăţ de orele vechi dar fug toate-napoi, totdeauna nesigure şi...
Muiere – Nichita Stănescu
Ea era frumoasă foarte amforă cu două toarte viaţă lungă fără moarte şi întreg lipsit din parte. Ah, mi se făcea departe Doamne, numai cifra şapte când veneam cu patru...
Mult vechii de romantici… – Nichita Stănescu
De ce nu m-aş putea uita înfiorat la braţul tău suav, când dormi, atât de bine tu mirositoareo, cu ochi închişi, enormi. De ce n-aş crede că vin zeii călări...
Munții – Nichita Stănescu
Bătură în zăpadă lupii cu pas înfipt, talanţi şi rupii în ceasul ăsta, când nu ştie noptirea-n crenge să se împle Imi urlă lupii-ncinşi sub tample ceas sângeros de haiducie...
Muzica – Nichita Stănescu
Deodată au venit pe sub copaci. Duceau cu ei o chitară care lăsa în seară o umbră grea, triunghiulară. După aceea au început să cânte şi melodia a întins spre...
Muzica II – Nichita Stănescu
Muzica mă apropia de lucruri, punea un arc între mine şi ele şi puteam să cad de departe, din sfere, fără să-mi frâng nici un mădular, fără să-mi pierd nimic...
N-ai să vii – Nichita Stănescu
N-ai să vii şi n-ai să morţi N-ai să şapte între sorţi N-ai să iarnă, primăvară N-ai să doamnă, domnişoară. Pe fundalul cel albastru din al ochiului meu vast meteor...
N-am mai murit de foame… – Nichita Stănescu
N-am mai murit de foame multă vreme. De când în loc de ochi aveam ciuperci, şi izbeau peste lopeţi de trireme ploi neântregi. Eu am murit în trecut, chiar înainte...
N-au murit în zadar – Nichita Stănescu
N-au murit la Plevna în zadar străbunii din legende şi din poveşti, o dovedesc prea clar cuvintele: Sunt, Eşti. N-au murit în zadar părinţii părinţilor noştri la Mărăşeşti, o dovedeşte...
Nașterea – Nichita Stănescu
M-am trezit dintr-un somn pe care nu l-am dormit. Aş fi fost un arbore binemirositor dar mă chinuia foamea arborilor binemirositori. Aş fi fost un lup urâtmirositor dar mă chinuia...
Necuvintele – Nichita Stănescu
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi. El a întins spre mine o...