Iubita mea, te simt aşa departe… Mi-ai pus pe frunte mâinile subţiri, Dar, ca un zid puternic, ne desparte O pânză de cernite amintiri. Fiinţa mea întreagă când te cere, Tu stai visând, nici ochii nu ţi-i mişti, Şi câte
Copilul – George Topîrceanu
In noaptea trista care ne desparte, Tu poate simti in jurul tau suspine Si falfairi de aripi si de soapte… E dorul meu ce vine de departe Si ostenit adoarme langa tine, Cuminte ca un fluture de noapte Ce s-a
Despărţire – George Topîrceanu
Trec pâlcuri de răchită şi stâlpii fug întruna, Pe cer în clarul zilei ne urmăreşte luna, Şi trenul deopotrivă la-ntrecere cu ea Aleargă peste câmpuri… Adio, draga mea! Adio Gândul doarme şu sufletu-mi veghează… Uimit mă uit cum joacă pe
Fantezie de toamna – George Topîrceanu
Acesta-i un cantec pe care de mult Am vrut sa vi-l cant dumneavostra. Natura-l repeta cu aspru tumult. Acesta-i un cantec pe care-l ascult Cu nasul lipit de fereastra. Ca vechiul ceasornic cu muzica, port Cantare latenta in mine. Se
Din tren – George Topîrceanu
Ca un val de cer senin Prins în volbură nomadă Curge vântul cristalin Pe câmpia de zăpadă. Fără urmă, fără ţel, Gândul meu pierdut aleargă La întrecere cu el, Şi se pierde-n zarea largă.
Eclipsă – George Topîrceanu
Pe-aceleaşi căi de mii de ani umblate, În goluri vaste legănându-şi sfera, Neptun adoră visător pe Terra, – O biată lume plină de păcate… El niciodată n-a trecut bariera Singurătăţii lui nevinovate, – Şi-n clipa asta ea e moartă, poate:
Epilog – George Topîrceanu
Lângă ţărmul tristei mări M-am oprit pe-o stâncă. Apa tremură spre zări, Verde şi adâncă. Sufletu-mi, împovărat De-o iubire moartă, Se ridică ne-mpăcat Şi cu el o poartă, Cum îşi duce greu în zbor Vulturul de mare, Peste valuri călător,
Expunere de motive – George Topîrceanu
Pentru ce n-am concurat niciodata la premiile Academiei. Întâi, fiindcă mi-a fost lene… Al doilea, nu-s modernist Sentimental ca Demostene Şi nici ca Blaga – futurist… Al treilea, mi-e imposibil: Eu dezaprob şi versul şchiop Şi orice premiu divizibil… Al
Fabule mici pentru oameni mari – George Topîrceanu
Cin’ s-a fript cu ciorbă… Fratele nevestei unui negustor A venit odată pe la casa lor, Zicând că la noapte, mâine, cine ştie, Are gând să plece în călătorie Şi că, prin urmare, Vrea să-şi sărute sora la plecare. –
Fabule pentru copii – George Topîrceanu
Bivolul şi coţofana Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coţofană Când în sus şi când în jos. Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc: – Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aşa de prost