Firul gândului frumos Un suspin mi-l taie, Că de-atâta vreme cos Singură-n odaie. Şi doar mâna mea, cu greu, Flori de fir împarte. Flori aleg, – dar gândul meu, Gândul mi-e departe! Uneori, când ţin la piept Strânsă cusătura, Închid
Gelozie – George Topîrceanu
Daca nu ne-am fi-ntilnit (Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecare Tot asa l-ai fi iubit. Daca nu-ti iesam în drum Ai fi dat cu bucurie Altuia strain, nu mie, Mingaierile de-acum. Ai avea si vreun copil Care, poate (idiotul!),
În drum – George Topîrceanu
Peste firea muta doarme Cerul plin de stele. Patru plopi ascund în umbra Casa dragei mele. Dar mi-a fost pesemne calea De-un dusman ursita: Am gasit lumina stinsa, Usa zavorita… De trei nopti aceeasi cale Bate calatorul. Cine n-are dor
În jurul unui divorţ – George Topîrceanu
Mişu St. Popescu vrea să divorţeze. Lung prilej de vorbe şi de ipoteze ! Unii spun că Mişu singur e de vină, Că la ei în casă n-a fost zi senină. Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie Şi-a
În taina nopţii – George Topîrceanu
Pe cărare, lângă codru, Numai pasul meu s-aude… Ploaia picură din frunze Şi din ramurile ude. Norii-ntunecaţi îmbracă Cerul nopţii fără stele, — Luminoşi mi-arată calea Numai ochii dragii mele! Du-mă, dorule, cu tine, Toată jalea să mi-o-ngropi — Pân’
În tren – George Topîrceanu
E larmă şi trenul stă gata să plece, Vagonul se umple de oameni străini. Mi-e inima strânsă, e şapte şi zece, Mă-ntorc la fereastră şi stau ca pe spini. Dă-i, băiete, drumul, că n-avem răbdare, E gata, un şuier, un
La Paşti – George Topîrceanu
Astăzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necăjite si mânjite, Zece ouă înroşite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: – Ce vă este, frătioare, – Ce vă doare? Nu vă ninge, nu vă plouă, Staţi gătite-n haină nouă, Parcă,
La vânătoare – George Topîrceanu
I. Decorul Sus, pe dealuri, Toamna pune Mirişti galbene-n lumină, Arături ca de cărbune Şi mohoare de rugină. Rânduri-rânduri, spre câmpie Se perindă nori de plumb Peste larga simetrie De coline cu porumb. Iar când soarele străbate, Luminând peisajul vast
Manon şi des Grieux – George Topîrceanu
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire gravă. Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă. Sărută braţul zâmbitoarei fete. – Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă… Atât şopti, cu faţa la perete, Căci se temea acum să
Furtuna – George Topîrceanu
Nimeni n-a rămas în stradă. Norii negri vin grămadă. Zboară frunzele uscate În văzduh împrăştiate Şi salcâmii stau să cadă: Bate vântul, bate… A ieşit de la răscruce O femeie care duce Un copil de mână… Sună Porţi izbite de