Elefantul vrea să fie elefant, viermele trăieşte numai ca să fie vierme, În ocean mi-am pus piciorul meu atlant şi rază de la stele. Ce caut aicea, în acest de răi plin de mirosuri, de văzduhuri, eram mai bine cînd
A Cincea Elegie – Nichita Stănescu
N-am fost suparat niciodata pe mere ca sunt mere, pe frunze ca sunt frunze, pe umbra ca e umbra, pe pasari ca sunt pasari. Dar merele, frunzele, umbrele, pasarile s-au suparat deodata pe mine. Iata-ma dus la tribunalul frunzelor, la
A cumpăra un câine – Nichita Stănescu
A venit îngerul şi mi-a spus: – Nu vrei să cumperi un câine? Eu nu am fost în stare să-i răspund. Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau lătrătoare. – Nu vrei să cumperi un câine? m-a întrebat
A da cu pumnul in pieptul unui soldat – Nichita Stănescu
Suna a lacrima de mama cind dai cu pumnul in pieptul unui soldat, ramine strivita si albastra si orfana ceroaica ce ne-a minunat. Ramine pustie si ramine livida singeroasa noastra moarte timida. Ramine fara de lume lumea ce mai ramine.
A inventa o floare – Nichita Stănescu
I Din nou mă sprijin numai de cuvinte Nu e nici o muzică să izbucnească din osul nimănui Şi nici sufletul nu are în sine liniştea potrivită orelor fericite legănate în adaosul de alcool blând. Şi nici prietenul cel puternic
A mea – Nichita Stănescu
Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă, În lipsa mea ea se gândeste numai la mine, ea cea mai dragă şi cea mai aleasă dintre roabele sublime. Ei i se face rău de singurătate ea stă şi spală tot timpul
A muri în zbor – Nichita Stănescu
Brusc, pasărea a murit în zbor; ca o pupilă piezişă taie un nor. Şterge cu aripa flască steaua verde gata să nască. Suna murdar şi greoi prin aripa ei, aerul a noroi. Cade din ce în ce mai încet spre
A patra elegie – Nichita Stănescu
Învins în afară, Evul mediu s-a retras în chiliile roşii şi albe ale sîngelui meu. În catedrala cu pereţi pulsînd, s-a retras, zvîrlind şi absorbind credincioşii întruna, într-un circuit absurd, printr-o zonă absurdă, hrănindu-se cu mari bucăţi de lună, în
A șaptea elegie – Nichita Stănescu
“Traiesc in numele pasarilor, Dar mai ales in numele zborului. Cred ca am aripi, Dar ele nu se vad.”
A şasea elegie – Nichita Stănescu
Stau între doi idoli şi nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli şi plouă mărunt, şi nu pot să aleg pe nici unul şi-n aşteptare-nlemnesc, idolii-n ploaia măruntă, Eu stau şi nu pot să aleg între două