Floricică, floricea! Când eram pe vremea mea, Câte trei mândre aveam, Cu tustrele mă iubeam, Una-n deal şi una-n vale, Una la mijloc de cale, Iar de când m-am bătrânit Fetele m-au părăsit, Sui în deal, cine mă cheamă? Moartea
Hora – Vasile Alecsandri
Iată! hora se porneşte Sub stejar, la rădăcină. Iată! hora se-nvârteşte… Vină, puico, vină. Lângă mine vin’, drăguţă, Să te pot strânge de mână Ca ieri seara, la fântână; Mario, Măriuţă! Duh-de-Spaimă! Piei-Nălucă! Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ţi fac
Hora de la Plevna – Vasile Alecsandri
Colo-n Plevna şi-n redute Stau păgânii mii şi sute Stau la pândă tupilaţi Ca zăvozi de cei turbaţi. Las’ să şeadă mari şi mici… Trageţi hora, măi voinici! Sus, în tabăra turcească Dat-au tusa măgărească. Răpciugoşii crunt tuşesc, Cu ghiulele-n
Hora Unirii – Vasile Alecsandri
Hai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română, Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României! Iarba rea din holde piară! Piară duşmănia-n ţară! Între noi să nu mai fie Decât flori şi omenie! Măi muntene, măi vecine, Vină să
Iarna – Vasile Alecsandri
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge
Imn lui Ştefan cel Mare – Vasile Alecsandri
La poalele Carpaţilor, Sub vechiul tău mormânt, Dormi, erou al românilor, O! Ştefan, erou sfânt! Ca sentinele falnice Carpaţii te păzesc Şi de sublima-ţi glorie Cu secolii şoptesc. Când tremurau popoarele Sub aprigii păgâni, Tu le-apărai cu braţele Vitejilor români.
Inşiră te, mărgărite – Vasile Alecsandri
Trei copile de-mpărat Stau într-un măreţ palat, Înşirând la scumpe salbe De mărgăritare albe. Iar o pasăre măiastră Vine vesel pe fereastră Şi, bătând din aripioare, Zice, blând cuvântătoare: “Bine, bine v-am găsit, Dalbe flori din răsărit!” “Bine-ai venit de
Lăcrimioare – Vasile Alecsandri
Multe flori lucesc în lume, Multe flori mirositoare! Dar ca voi, mici lăcrimioare, N-are-n lume nici o floare Miros dulce, dulce nume! Voi sunteţi lacrimi de îngeri Pe pământ din cer picate, Când prin stele legănate A lor suflete curate
La gura sobei – Vasile Alecsandri
Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte. Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni. Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur; Iată cerbi cu
Legenda ciocârliei – Vasile Alecsandri
ie, Lie, Ciocârlie, Zbori în soare Cântătoare Şi revină Din lumină Pe pământ Cu dulce cânt! (Poporal) I De când erau ca iarba anticii codri deşi Şi mici ca muşuroaie Carpaţii urieşi, Şi văile profunde, şi latele vâlcele Ca pe