e-lectura

Brusc, pasărea a murit în zbor; ca o pupilă piezişă taie un nor. Şterge cu aripa flască steaua verde gata să nască. Suna murdar şi greoi prin aripa ei, aerul a noroi. Cade din ce în ce mai încet spre

Învins în afară, Evul mediu s-a retras în chiliile roşii şi albe ale sîngelui meu. În catedrala cu pereţi pulsînd, s-a retras, zvîrlind şi absorbind credincioşii întruna, într-un circuit absurd, printr-o zonă absurdă, hrănindu-se cu mari bucăţi de lună, în

“Traiesc in numele pasarilor, Dar mai ales in numele zborului. Cred ca am aripi, Dar ele nu se vad.”

Stau între doi idoli şi nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli şi plouă mărunt, şi nu pot să aleg pe nici unul şi-n aşteptare-nlemnesc, idolii-n ploaia măruntă, Eu stau şi nu pot să aleg între două

Mie mi se poate da numai ceea ce pot uita. Sunt chinuit de zei pentru că ei nu-mi încredinţează propria-mi suferinţă, – ci lipsa ei, cunoscând că am avut-o, adică. Uitarea ei, neaducerea chiriaşă de aminte a locurilor şi a

I. Contemplare Dacă te trezeşti, iată pînă unde se poate ajunge: Deodată ochiul devine gol pe dinlăuntru ca un tunel, privirea se face una cu tine. Iată pînă unde poate ajunge privirea, dacă se trezeşte: Deodată devine goală, aidoma unei

Intrare-n muncile de primavara I Inima mai mare decît trupul, sarind din toate partile deodata si prabusindu-se din toate partile-napoi, asupra lui, ca o distrugatoare ploaie de lava, tu, continut mai mare decît forma, iata cunoasterea de sine, iata de

Acasa mea e intr-un cavant gandit de altul. Acasa mea e intr-un sarut pe care l-am gandit in alti doi adolescenti. Acasa mea este inlauntrul sagetii trase inspre zeu de geti. Acasa mea e gandul ce-l gandesti spre mine. Acasa

Acasa nimanuia mi-am culcat fluturele si paianjenul. Nu va mai inmultiti, – am strigat la ei, hraniti-va cu raze! Fluture tu, sa visezi ovale! Paianjane tu, sa visezi cifra sapte! Acasa nimanuia mi-am pus stele verzi ale durerii, in durere,

Când se va sfârsi asfaltul drumului trupul meu si trupul tau se vor face asfalt ca sa nu ramâna necalatorita aceasta tara de vis. Când vor cadea frunzele pomului, când se va vesteji iarba câmpului, pletele mele si pletele tale