Mai am un gând pentru un fir de iarbă verde, curândul din curând când mă va pierde, în răsucire-naltă în care orice stea e un burghiu în zidul, al cerurilor mele. Pun şeaua peste tei şi zic: înapoi cât mai
Către Eminescu – Nichita Stănescu
Tu n-ai murit pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale Când drag îmi este mie pe lumea asta cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău, Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseşti ca şi
Către Galateea – Nichita Stănescu
Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău ce cutremur au şi ce culoare anume, şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale, şi bluza ta, şi inelul tău, şi
Către Laura – Nichita Stănescu
Batea atat de tare si-atat de iute vantul Ca imi smulsese din pamant mormantul. Si ochii mi i-a scos la vale Ca doua scobituri principale. De-aceea, daca azi mai plang, Plang doar cu creierul eu plang, Cu scoarta cea mai
Către Titu… – Nichita Stănescu
Eseu Si acum, Titu, aș vrea să-ti vorbesc tăcând căteva vorbe despre tăcere. Adevărata tăcere nu este aceea când se întrerupe muzica sau când se rupe în douà zgomotul. Adevărata tăcere este numai acea tăcere când ti se întâmplă, dacă
Căutarea tonului – Nichita Stănescu
Înger? Înger… Nu, nu e bine! Va să zică, de la început! Înger? Nu, nu e bine înger! Va să zică, adică nu culoare nu auz, nu miros, nu. Nu, nu sânt bune! Înger? Nu, nu e bine înger! Să
Cavaler al florii de cireş – Nichita Stănescu
Chip de cireaşă muşcată de un elf zburând tot timpul într-un alt miraj visat. …Sandă pe care mi-o-ncalţa un zeu în salt pe inorogul cel înalt şi insătat. Şi voi veni să mă prostern mai mult rănit şi mult invins,
Ce bine că eşti – Nichita Stănescu
E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi,
Ce rază – Nichita Stănescu
Eu dezamăgesc crima, trădez trădarea de a fi. Tu dezamăgeşti crima, trădezi natura. Faţă de fapte noi suntem pedepsiţi, faţă de lucruri noi suntem chiar lucrurile. Suntem un timp. Ce rază, doamne, ce rază!
Ce fel de tren – Nichita Stănescu
Ce fel de tren Ce fel de tren marfar eşti tu dacă ţi-e trupul meu şină de carne; Cel fel de măr eşti tu dacă ţi-e ramură viaţa mea? Eu locuiesc într-un tril de privighetoare. Dorm cu ceafa pe nota