e-lectura

Ce singurătate să nu înţelegi înţelesul atunci când există înţeles. Şi ce singurătate să fii orb pe lumina zilei,- şi surd, ce singurătate in toiul cântecului. Dar să nu-nţelegi când nu există înţeles şi să fii orb la miezul nopţii

Vine-o pasăre și coase, în fuioare de mătase, Ale norilor atlase, De țări lungi și lunecoase… Vine-o față și descoase, Tot ce pasărea lucrase, și cu genele-i lucioase, Ninge flori de nea frumoase, și-apoi le preschimbă în raze, Argintând cărări

Mama era iarna de la sfirsitul lumii toata statea pe cimp copacii se albeau din timplele lui de tarm nating timp de un gind iar nu timp de cuvint Se racise mincarea pe masa casa noastra nu mai avea casa

Amurgul ca o rouă, încondeiază-n sânge păienjenișul ramurilor ce-și desfac tăcut uscate brațe lungi, ca un sărut amarnic Zadarnic stau pe banca grea de piatră iubita-mi și-a uitat gropițele-n obraji… Nețărmuritul împietrit mă înfioară, iar liniștea ca un ecou se

Când nu eram, bogat eram acum viaţa tu mi-ai sărăcit-o cu o moarte ce-mi pasă mie dacă mai vindeam sau cumpăram la Maraton pe perşi pe fiecare-n parte. Necunoscând nimic mă confruntam cu totul acuma doar o zâmbră sângerie mi-ai

Când ne-am zărit, aerul dintre noi şi-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, pe care-o lasă să-l străbată. Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celălalt, şi-atât de iute, că timpul se turti-ntre piepturile noastre, şi ora,

Casă cu pat înlăuntrul ei, trup cu inimă în afara lui, ah, o să ridic, o să înalţ pe aripa unei păsări. Aerul e singura noastră pasiune. Apa e singura noastră avere. Pe aripa unei păsări care zboară deasupra mării

Îngeri nefericitisi trişti care-mi explodaţi în vedere sângele vostru aerian cum simunul. Voi, care mă smulgeti dintr-o tăcere făcându-mă din bun nebun, nu mă mai înlocuiţi, voi sânge, cum rază dintr-o stea ce nu există. Din nou voi râdeţi precând

Mă învelesc de frig într-o speranţă cum se-nveleşte soba nou zidită în reliefuri de faianţă cu focul pururi logodită. Nu pune mâna peste mine dacă-i vară căci n-ai să înţelegi nimic stimată doamnă-domnişoară din frig. Ci vino când nu merge

I Să cauți un cuvânt ce nu există și să asculți cum timpul devine des. Un cuvânt pe care l-ai auzit, și brusc simți că nu există… Ca și cum ai sări dintr-un somn, unde nu se vorbea în litere,