Autoportret pe o frunză de toamnă – Nichita Stănescu

    E făcut să mă domine neîntregul zeița fără brațe, zeul fără glezne. Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde, slalom de alb prin verticale bezne. Se cațără paianjeni pe tăcerea colțuroasa...

    Blândele şi ferocele activităţi ale însufleţitelor şi neînsufleţitelor – Nichita Stănescu

      I Deodata gandul mi s-a schimbat in vedere si ea a inceput sa ma doara ca o dezmortire Un fel de crestere de picior pentru salt pe secunda. Deodata, totul...

      Avertisment – Nichita Stănescu

        Prea mi-a nins şi mi-a plouat, demult, în copilăria mea cu nopţi grozave cântecul de moarte ca să-l mai ascult, gândul să-l rotesc peste cadavre. Colţul inimii să-l dau de...

        Balada motanului – Nichita Stănescu

          Motan m-aş fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi, c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. La ora când târâş-grăpiş zăpada nopţii se...

          Basorelief cu eroi – Nichita Stănescu

            Soldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină, chiar aşa cum au fost găsiţi, împuşcaţi în frunte, ca să fie vazuţi s-au aşezat în vitrină, respectându-şi întocmai mişcarea lor ultimă, profilul,...

            Basm – Nichita Stănescu

              Curgea ca plânsul umbra de sub frunză înrăcorind soldaţii morţi. Stă steaua lună mult lehuză fără de nopţi. Ah, îmi murise calul sub genunchi, în raze mă proptisem să nu...

              Basorelief Cu Îndrăgostiți – Nichita Stănescu

                Iar nu mai suntem noi însine, nu mai stim de unde începem si unde ne sfârsim, în spatiul dat, rezemat pe coloana acestor secunde. Iar ne sunt trupurile basoreliefuri existând...

                Bâza – Nichita Stănescu

                  I Se înghesuiesc băieții fiecare-n fel și chip către cel ce-n mijloc șade și-i croiesc o palmă: lip! II El tresare și scrutează rând pe rând întregul roi din privire...

                  Blestemat, ah, ochi de piatră – Nichita Stănescu

                    Vai vieţii mele, încă de la naştere ochi de piatră în trup de apă... Vederea, ca tăria păianjenului sprijinindu-se pe balele lui geometrice. Atârnă greu ochiul de piatră şi sfâşie...

                    Bocet – Nichita Stănescu

                      Nu mai daşi pe la icoane, d-aia te-ai pierdut, Ioane... Singur ţi-ai făcut dreptate cu cuţitul pe la spate, de-ai belit la drumul mare, cum trecea, pe fieşcare... Nu-ţi şterseseşi...

                      Cântec de dor – Nichita Stănescu

                        Mă culcasem lângă glasul tău. Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au...

                        Cântec de lume – Nichita Stănescu

                          Toată frunza-mi zice lotru c-am furat un ram din codru... Câmpu-i nins şi tot mi-aş duce dorurile-n el, năuce, dară nopţile-nstelate i le ţine lui pe toate. Tot aş sta...

                          Cântec fără răspuns – Nichita Stănescu

                            De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare, care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie în jurul pieptului, în jurul tâmplelor, mereu fragedă, mereu unduitoare? De ce te-oi fi...

                            Cântec – Nichita Stănescu

                              Amintiri nu are decât clipa de-acum. Ce-a fost într-adevăr nu se ştie. Morţii îşi schimbă tot timpul între ei numele, numerele, unu, doi, trei… Există numai ceea ce va fi,...

                              Cântec (10) – Nichita Stănescu

                                Se-azvârleau copacii în ei înşişi se-auzea cum scoarţa se strâmta, între rădăcini, desigur, se făcuse loc să-ncapă cine vrea. Eu duceam piei multe, jupuite de pe inimile mele, mai demult...

                                Cântec (3) – Nichita Stănescu

                                  Mă băuseşi de privire îmi lăsaseşi ochiul gol şi m-ai domolit în aer pasăre fără de zbor, iar de frigurile toate cele a zăpezilor m-ai lăsat fără de moarte înnoptând...

                                  Cântec (2) – Nichita Stănescu

                                    Tu ai un fel de paradis al tău in care nu se spun cuvinte. Uneori se misca dintr-un braț și cateva frunze iți cad înainte. Cu ovalul feței se stă...

                                    Cântec (4) – Nichita Stănescu

                                      Zburau berze pe lunci printr-un gând cu sufletul lor de aripile lor atârnând. Zburau spre zările zburătoare din gând deasupra valurilor de mări atârnând. Şi toate ieşeau una câte una...

                                      Cântec (6) – Nichita Stănescu

                                        Îi beam sânii trupul ei devenise cârciumă Îi sărutam cu ochii şi cu gura, pântecul, discreţia ei devnise pângărire, – se lăsase de multă vreme de seară când ea, zvârcolindu-se...

                                        Cântec (7) – Nichita Stănescu

                                          Inima se vărsa printre coaste, sufletul cădea în fluturare. Se ţineau de inelare, mîinile noastre, într-o veche, grea înserare. Eu mă rugam la umărul tău, mă rugam cu un fel...

                                          Cântec (8) – Nichita Stănescu

                                            Dintre pietrele lungi pe care le-ating cu mana, privirea ta suna cel mai indepartat. Acum ti-o marginesc treptele albe, acum ti-o sfarseste luna pe care joaca aschiile soarelui cufundat Surasul...

                                            Cântec (9) – Nichita Stănescu

                                              Vinule, de ce esti trist? Ea, acum, poate ca cere Frunzelor ingenunchere Troitei din somn, pe Crist Uite, lavita de ieri noduroasa si nebuna, asternuta-i doar cu luna cu bardace......

                                              Cântec .Despărţirea de o vârstă – Nichita Stănescu

                                                Totul ar fi trebuit să fie sfere, dar n-a fost, n-a fost aşa. Totul ar fi trebuit să fie linii, dar n-a fost, n-a fost aşa. Ar fi trebuit să...

                                                Cantec de dragoste la marginea marii – Nichita Stănescu

                                                  Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci printre rocile tarmului, reci. Marea se va preface-n pasari stravezii, cate le-ncap ochii deschisi spre ea, si vor zbura falfaind, cand ai...

                                                  Cântec de drum – Nichita Stănescu

                                                    O să fugă câmpul înapoi, către ieri, către alaltăieri. Tu ai să stai la o fereastră de tren si ai să spui: uite acum o lună am găsit un epolet,...

                                                    Cântec de iarnă – Nichita Stănescu

                                                      Noaptea a nins peste câmp cu pământ Tu unde ești, în ce gând? Crengile zvelte si goale în bezne dansează întruna... Uite-le sănii, uite-le glezne. Noaptea a nins peste câmp...

                                                      Cântec de iarnă II – Nichita Stănescu

                                                        Eşti atât de frumoasă, iarna! Câmpul întins pe spate, lângă orizont, şi copacii opriţi, din fuga crivăţului... Îmi tremură nările şi nici o mireasmă, şi nici o boare, doar mirosul...

                                                        Cântec de încurajare – Nichita Stănescu

                                                          Aşa cum ţăranul se urcă cu tălpile pe oalele arse ca să le dovedească rezistente şi de încredere bune, la vânzare, - îmi culc inima peste cuvinte ca să le...

                                                          Cântec de primăvară – Nichita Stănescu

                                                            Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple. De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut, prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân...

                                                            Cantec de trei – Nichita Stănescu

                                                              Noi suntem doi, tu esti singura, de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu. Noi iti dam doua inimi; una o tinem in mine, cealalta o tinem in tine. Chipul...

                                                              Cântec la drumul mare – Nichita Stănescu

                                                                I Motan m-aș fi dorit să fiu cu gheare și mustețe lungi, cu coada-n sus, cu blana-n dungi, c-un ochi verzui și-un ochi căpriu II La ceasul când târâș-grăpiș zăpada...

                                                                Cântec nesocotit – Nichita Stănescu

                                                                  Ți-am meşterit bănuţi de fier, să-mi vinzi un ceas din sănii tăi zbucnind în vine zurgălăi, când flămânzeam de vis şi cer ... ... Dar scalda caldă, nurii puri iubeau...

                                                                  Cântec singur – Nichita Stănescu

                                                                    Mă-ntorc, la tine mă întorc Doiniri să se-nfiripe! Se frânge timpul între crengi În ore și în clipe… Hei… mâine-am să-ți aduc în ochi De-mi vei ieși-nainte, Un cântec vechi,...

                                                                    Cântec singur II – Nichita Stănescu

                                                                      Te-am hotârât cu ochii negri, deci fie noapte-ncercânatâ! ...rămas departe, printre crenge, mă cheamă gândul tău de fată. Le-ai adunat în ochi cuvinte neștirilor nepângărite... Tâlhar hoinar, cu văz albastru...

                                                                      Cântec vechi de lună nouă – Nichita Stănescu

                                                                        Ieșise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu, dar seara grea de stele și de lut ardea pe străzi si nu l-am cunoscut. În felinarele cu iz de scrum ochi...

                                                                        Cântec(5) – Nichita Stănescu

                                                                          Mai am un gând pentru un fir de iarbă verde, curândul din curând când mă va pierde, în răsucire-naltă în care orice stea e un burghiu în zidul, al cerurilor...

                                                                          Către Eminescu – Nichita Stănescu

                                                                            Tu n-ai murit pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale Când drag îmi este mie pe lumea asta cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,...

                                                                            Către Galateea – Nichita Stănescu

                                                                              Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău ce cutremur au şi ce culoare anume, şi mersul tău, şi melancolia ta,...

                                                                              Către Laura – Nichita Stănescu

                                                                                Batea atat de tare si-atat de iute vantul Ca imi smulsese din pamant mormantul. Si ochii mi i-a scos la vale Ca doua scobituri principale. De-aceea, daca azi mai plang,...

                                                                                Către Titu… – Nichita Stănescu

                                                                                  Eseu Si acum, Titu, aș vrea să-ti vorbesc tăcând căteva vorbe despre tăcere. Adevărata tăcere nu este aceea când se întrerupe muzica sau când se rupe în douà zgomotul. Adevărata...

                                                                                  Căutarea tonului – Nichita Stănescu

                                                                                    Înger? Înger... Nu, nu e bine! Va să zică, de la început! Înger? Nu, nu e bine înger! Va să zică, adică nu culoare nu auz, nu miros, nu. Nu,...

                                                                                    Cavaler al florii de cireş – Nichita Stănescu

                                                                                      Chip de cireaşă muşcată de un elf zburând tot timpul într-un alt miraj visat. ...Sandă pe care mi-o-ncalţa un zeu în salt pe inorogul cel înalt şi insătat. Şi voi...

                                                                                      Ce bine că eşti – Nichita Stănescu

                                                                                        E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu....

                                                                                        Ce rază – Nichita Stănescu

                                                                                          Eu dezamăgesc crima, trădez trădarea de a fi. Tu dezamăgeşti crima, trădezi natura. Faţă de fapte noi suntem pedepsiţi, faţă de lucruri noi suntem chiar lucrurile. Suntem un timp. Ce...

                                                                                          Ce fel de tren – Nichita Stănescu

                                                                                            Ce fel de tren Ce fel de tren marfar eşti tu dacă ţi-e trupul meu şină de carne; Cel fel de măr eşti tu dacă ţi-e ramură viaţa mea? Eu...

                                                                                            Ceas Cu Lună – Nichita Stănescu

                                                                                              Daca te strâng, ramâne luna mereu pe sub tavanul stins. Secunda, ora, ziua, saptamâna îmi flutura de bratu-ntins. Tu taci si lasi sa fie fierul limbii de ceas, nedeslusit. Turla,...

                                                                                              Cele Nouă Raiuri – Nichita Stănescu

                                                                                                Fiecarui pas al tau I se cade o caleasca. N-a cazut de mult o pleaca asa grea pe capul meu! Coltul strazii daca-l dai, ai si nimerit in rai. Ingerasi...

                                                                                                Cheile – Nichita Stănescu

                                                                                                  Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier, mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet. Trupul meu tot deveni o cheie de fier, Doamne, pentru o uşă uriaşă...

                                                                                                  Cireşar – Nichita Stănescu

                                                                                                    Nimeni nu ne crede dacă sărutăm pasărea din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel de martori ai adolescenţei ruginind. Nimeni nu ne spune: bea, flămândule! Nimeni nu ne spune:...

                                                                                                    Clar de inimă – Nichita Stănescu

                                                                                                      Orele plutesc pe lângă umărul tău, Sfere-albastre, şi-ntre ele e Saturn. Şi cum se duc, se micşorează Mai înserat şi mai nocturn. Nu-mi pare rău, nu-ţi pare rău de ele,...