Stelele clipesc întruna Călătoare-n infinit, Ceru-i luminos şi luna Chiar acum a răsărit. Peste-a nopţii feerie Adie vântul încetinel. Compunând o poezie Gândul meu zboară către el! Totul doarme prins de vraje Farmec blând, misterios, Numai eu mai stau de
Noapte de august (Alfred de Musset) – George Topîrceanu
Muza Ridică-te, poete ! Ia-ti lira si suspină. Poetul Dar n-am nici gaz in lampă, nici praf de zacherlină. Muza Ridică-te, poete si cîntă cînd îti spun ! Poetul N-ai prea găsit, o, Muză, momentul oportun !… Ca fata cînd
Noapte de iarnă – George Topîrceanu
Cad din cer mărgăritare Pe oraşul adormit… Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră, Şi pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. Iarna!… Iarna tristă-mbracă Streşinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi
Noapte de mai – George Topîrceanu
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire gravă. Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă. Sărută braţul zâmbitoarei fete. – Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă… Atât şopti, cu faţa la perete, Căci se temea acum să
Anunt.xyz
* * * Să descălecăm – Nichita Stănescu
Să descălecăm, degeaba fugărim cărarea moartă Înspumată e zabaua ca la drumul cel dintîi Iarăşi ne-au furat amurgul, curcubeul viu ce poartă tot arginţi şi-arginţi de salbă, îngropaţi sub căpătîi Să descălecăm, degeaba fugărim caii întruna înspre taina îngropată sub
* * * Eu te-am rupt pe tine din aer – Nichita Stănescu
zeitate melodioasă, subţire, ca să-mi trec inelul braţului meu în jurul mijlocului tău nervos, ca un deget. O, revărsare de mirosuri suave; alergare de iepuri; albine de ziuă; lină topire de lumi a gheţii! Alunecare a pletelor, geamănă cu singurătatea
*** – Nichita Stănescu
Ce fel de tren marfar eşti tu dacă ţi-e trupul meu şină de carne; Ce fel de măr eşti tu dacă ţi-e ramură viaţa mea? Eu locuiesc într-un tril de privighetoare Dorm cu ceafa pe nota Do şi-mi încălţ piciorul
*** – Nichita Stănescu
De tunete turbate or răbufni din nouri sau de-ar fi doar ecouri e inima-mi ce bate De picuri mari și grele or începea să plouă sau de-ar fi numai rouă sunt lacrimile mele. Dar… paparude, cin’să le pună-n drum să
*** Când biluțele dulci… – Nichita Stănescu
Când bilețele dulci îndrugi l-al tău iubit, mândruțo, oare tu te-ai întrebat vreodată cam ce-ar putea să facă un flecușteț de fată C-o scrisorică celui ce o a primit? Tot sărutând nebun un strâmb autograf într-un moment el totul îndrăgit-a