Norii se-nmulțesc învinețindu-se cu lacrimi calde de ploaie. La sold el are un fulger. Ah, voi munți pietroși ce alăptați cu piatră, Calea Lactee, din al vostru uger de piatră, uger! Părăsisem cu toții această foame, capetele retezate mi le
Ritual – Plâng in fața cifrei cinci – Nichita Stănescu
Plâng în faţa cifrei cinci – cina cea de taină fără şase. Unde sunteţi voi cei care sunteţi, iară voi care nu mai sunteţi, unde sunteţi? Rupeţi deci cuvântul, este trupul meu. Sânge poate va şi curge din silabă. Pentru
Ritual de iarnă – Nichita Stănescu
Mereu câte-o cupolă, alta mereu. Ridicând ca de sfânt o aureolă, sau numai un curcubeu. Trupul tău drept. Trupul meu drept ca la o ceremonie de nuntă. Un preot de aer înţelept cu două verighete de aur ne-nfruntă. Tu ridici
Rugăciunea – Nichita Stănescu
Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi ochiul şi întoarce-mă cu faţa spre invizibilul răsărit din lucruri. Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi inima şi toarnă-mi aburul sufletului, printre degetele tale. Iartă-mă şi ajută-mă şi ridică de pe mine trupul cel nou care-mi
Rugare – Nichita Stănescu
Mai urât de cât sunt pot fi văzut Mai frumos nu! …mai sabie, da. Mai scut. Altfel am pierde bătălia, osul, artera, glia şi norul urâtul şi frumosul. Dă-mi Doamne victorie, ajută-mă să-mi înving duşmanii, pielea de pe mine, marginea,
Să ningă peste noi – Nichita Stănescu
ă ningă peste noi cu miei doar astăzi Să ningă inima în noi Noi niciodată nu am fost noroi O spun şi mieii care ning pe noi O, dulce, mult prea dulce tu, fecioară, Care mi l-ai făcut pe lezus
Sa nu ne ferim de suferință – Nichita Stănescu
Să nu ne ferim de suferinţă, ea este pământul cu morţi ai ierburilor şi cerul cu zei al vederii. Ea este focul mortal născător al luminilor, ea este patul cel putred al duhorilor care-adormind se schimbă-n miresme şi în parfume.
Să nu pui mâna pe înger.. – Nichita Stănescu
Să nu pui mâna pe înger te sfătuiesc prieteneşte el nu e de jumulit pentru perini el se sfieşte el n-are aripi aşa cum crezi tu că el are aripile lui sunt numai la verb, de-aceea el zboară superb, prin
Să nu se spargă gheaţa – Nichita Stănescu
Să nu se spargă gheaţa înnegrindu-se lasă-i unii pe alţii, alţii pe alţii adormindu-se. Leneşi, somnoroşi, înalţii, Mai bine dă ninsoare mărită. Geometrie, noi suntem elevi. Să cadă memoria noastră chincită prin evuri, prin evi. Coboară-n jos Luceafăr blând dincolo
Să sărutăm – Nichita Stănescu
Să sărutăm această poartă de lemn bisericos și negru cu gură sângerând și moartă cu sufletul integru. Să n-o deschidem, să plecăm opuși ca polii doi, – magnetici, să fulgerăm atrași de nourii eretici Şi zdrang şi zdrong pe străzi